Mărturisire de credință

Coș de cumpărături

Loading...

Știri la zi

Dorești noutăți de la Agenția Kairos? Te rugăm să introduci adresa ta de email mai jos:

Acesta este un extras. Textul în întregimea lui poate fi obţinut de la Agenţia Kairos sau de la Uniunea BCDE.

MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ

I. Biblia

Noi credem şi mărturisim că Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat plenar şi verbal, care a fost scris de oameni călăuziţi de Duhul Sfânt. Ea este adevărată, fără greşeală sau adaos omenesc în forma originală, demnă de toată încrederea, fiind de aceea autoritatea spirituală supremă în toate domeniile vieţii. (2 Tim. 3:16-17)

Noi credem şi mărturisim că fiecare text biblic nu poate avea decât o singură interpretare, deşi mai multe aplicaţii. (Ioan 7:17; 1 Cor. 2:7-15)

II. Dumnezeu

Noi credem şi mărturisim că există un singur Dumnezeu Veşnic, Viu, Adevărat (Is.45:5-7); Spirit Infinit, Personal şi Suveran, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânul Universului, având o slavă şi o sfinţenie imposibil de redat deplin în cuvinte omeneşti.

Noi credem şi mărturisim că Dumnezeul unic fiinţează în trei Persoane distincte dar de aceeaşi esenţă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, co-egale şi co-eterne, care lucrează într-un chip armonios la împlinirea planului Său veşnic. (Mat. 28:19)

III. Omul

Noi credem şi mărturisim că omul a fost creat de Dumnezeu nemijlocit, de la început după chipul şi asemănarea Sa. El a fost creat un suflet viu, fără păcat, cu raţiune, sentiment, voinţă şi responsabil înaintea lui Dumnezeu. (Gen. 2:6)

Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu l-a creat pe om ca să-I aducă slavă, să aibă părtăşie cu El, să trăiască o viaţă după voia lui Dumnezeu în ascultare deplină de El şi să fie administrator peste lucrarea lui Dumnezeu.

Noi credem şi mărturisim că, în urma păcatului comis de Adam prin încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, omul şi-a pierdut starea de nevinovăţie şi statutul de administrator deplin al lucrării lui Dumnezeu, căzând sub blestemul morţii spirituale şi fizice (despărţit de Dumnezeu), corupt, total depravat în structura sa spirituală şi morală şi incapabil să aleagă sau să facă ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu, dacă nu intervine harul divin. (Gen. 3:1-19).

Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu a planificat, hotărât şi instituit căsătoria care, în conformitate cu învăţătura Sfintei Scripturi, este unirea legitimă, liber consimţită, pentru toată viaţa, între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii. De aceea omul care se căsătoreşte trebuie să intre în această relaţie cu hotărârea de a o păstra, apăra şi dezvolta. (Efeseni 5:22-33)

Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu urăşte divorţul. Divorţul încalcă scopul lui Dumnezeu cu privire la familie. (Maleahi 2:16)

IV. Mântuirea

Noi credem şi mărturisim că mântuirea este lucrarea suverană a lui Dumnezeu făcută prin jertfa de ispăşire a Domnului Isus Cristos la cruce, oferită omului prin har, prin credinţă, nu prin fapte. (Ioan 1 :12; Efes. 2:8-10)

Noi credem şi mărturisim că mântuirea nu este un eveniment, ci un proces care are un moment iniţial, cel al pocăinţei păcătosului, când acesta a primit justificarea / îndreptăţirea lui Dumnezeu, după care urmează două etape de durată: sfinţirea, care este un proces pe durata vieţii pământeşti, şi o etapă veşnică, glorificarea, care începe în momentul plecării credinciosului la Domnul.

Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu nu a ales oameni pentru condamnare, ci numai pentru mântuire. (Rom. 8:28-30; 9:6-23)

Dumnezeu a hotărât ca păcătoşii să fie mântuiţi prin vestirea Evangheliei. Domnul Isus a predicat Evanghelia şi le-a poruncit ucenicilor să facă la fel. (Rom. 10: 13-17, Mat. 28:19-20)

Noi credem şi mărturisim că jertfa de ispăşire a Domnului Isus este singura cale de mântuire a omului păcătos. (loan 14:6)

Noi credem şi mărturisim că naşterea din nou (regenerarea spirituală) este lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt prin care îi sunt date omului o viaţă şi o natură nouă. Naşterea din nou se manifestă prin fapte ale pocăinţei care se văd într-o atitudine şi o comportare neprihănită, nu prin vorbirea în limbi, prorocire sau alte daruri miraculoase.

Noi credem şi mărturisim că fiecare credincios este sfinţit (pus deoparte) pentru Dumnezeu ca urmare a îndreptăţirii în Cristos.

Noi credem şi mărturisim că, în viaţa credinciosului, Duhul Sfânt lucrează sfinţirea progresivă prin care credinciosul este adus, prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, într-o stare după voia lui Dumnezeu. (2 Cor. 3:18)

Din cauza aceasta, noi credem şi mărturisim că în viaţa credinciosului este o luptă spirituală zilnică între fiinţa cea nouă în Cristos şi natura păcătoasă, dar credinciosul poate birui păcatul pentru că în el locuieşte Duhul Sfânt. (Romani 7:14-25; 8:1-16).

Noi credem şi mărturisim că cei care au crezut în jertfa Domnului Isus şi-L au pe Fiul lui Dumnezeu în viaţa lor, sunt mântuiţi şi au viaţa veşnică. Toţi cei născuţi din nou sunt păstraţi şi păziţi de Dumnezeu Tatăl pentru Domnul Isus. (Ioan 10:28-29)

V. Biserica

Noi credem şi mărturisim că toţi cei ce cred în Domnul Isus Cristos şi Îl acceptă ca Mântuitor şi Domn al lor personal formează Biserica, stâlpul şi temelia adevărului, Trupul lui Cristos. (1 Cor. 12:12-13)

Noi credem şi mărturisim că Biserica este un organism spiritual unic, creat de Dumnezeu din toţi cei născuţi din nou, din toate naţiunile, începând cu ziua Cincizecimii şi până la răpirea ei. Biserica este diferită de Israel, fiind taina lui Dumnezeu descoperită în epoca harului. (Efes. 2:11-3:6).

Noi credem şi mărturisim că Bisericii i s-au dat daruri spirituale. După ce canonul Noului Testament s-a încheiat, singurul test de autenticitate a mesajului unui om rămâne Scriptura; de aceea darurile semne (darul minunilor, darul vindecărilor, darul vorbirii în limbi, darul tălmăcirii limbilor) nu mai sunt necesare astăzi pentru a valida un om sau lucrarea lui. (2 Cor. 12;12; Evrei 2:3-4)

Prioritatea supremă a credinciosului este relaţia personală cu Dătătorul darului, Dumnezeu, iar exercitarea darului spiritual se face în contextul dezvoltării caracterului creştin şi a roadei Duhului Sfânt. (1Cor. 13:1-3) Biserica trebuie să folosească darurile spirituale în concordanţă cu învăţătura Sfintei Scripturi. (1 Cor. 14:26-33)