Narcis Scarlatache, Călătorie în Mongolia, iunie – iulie 2014

Coș de cumpărături

Loading...

Știri la zi

Dorești noutăți de la Agenția Kairos? Te rugăm să introduci adresa ta de email mai jos:
Sunt multe puncte tari şi multe amintiri plăcute şi folositoare din acest proiect pe termen scurt. În primul rând, odată cu luarea hotărârii de a lua parte la această lucrare, au apărut şi primele semne că Adversarul nu a fost de acord şi am avut parte de o noapte întreagă în care am simţit atacul lui ca să mă descurajeze cumva. Însă Cuvântul Domnului a dat încurajare şi la fel şi prietenii. M-am bucurat mult de echipa de care am avut parte (şi pe care Domnul a pus-o laolaltă) şi că, deşi nu ne ştiam şi în ciuda diferenţelor dintre noi, am putut să tragem toţi în aceeaşi direcţie. M-am bucurat foarte mult de Sami Şoldan şi de cum l-am găsit acolo, de tot progresul pe care l-a făcut în scurt timp în ce priveşte învăţarea limbii şi de contactele şi relaţiile pe care le-a putut face printre oamenii din Mongolia şi ceilalţi misionari deopotrivă. M-am bucurat iarăşi mult că am avut oportunitatea să fim implicaţi în anumite lucrări specifice: tabăra cu copii, adolescenţi, tineri, studenţi şi de posibilitatea să vestim Vestea Bună a lui Dumnezeu şi acolo, pe meleagurile acelea de la capătul lumii, de posibilitatea de a sta mult la discuţii cu unii dintre tineri şi adolescenţi şi să le cunosc problemele (care sunt multe, de altfel) şi să ne rugăm împreună, să le dăm sfaturi practice din experienţele noastre cu Domnul. O altă lucrare a fost cea în care prieteni mongolezi ne-au vizitat acasă şi am putut să împărtăşim mărturiile noastre cu ei, cum ne-a găsit Domnul pe noi. O altă parte foarte interesantă pentru mine a fost când am participat la o întâlnire a misionarilor la o adunare internaţională şi cum am simţit, prin Duhul, că cei pe care nu-i văzusem niciodată în viaţa mea erau fraţii noştri cu adevărat. Ne-am bucurat cu ei în acel loc. Dar cel mai tare au rămas în mintea mea împrimate două lucruri: întrebările unora dintre adolescenţi (care păreau, la o primă vedere, cam neinteresaţi de ce se întâmpla acolo, în tabără), care sunau cam aşa: „Dacă cineva a crezut în Domnul Isus, despre care voi ziceţi că are cea mai mare putere, de ce nu se poate lăsa de alcool? Isus nu are putere?”, „Ce să facem când seara vrem să ne rugăm Domnului Isus, iar părinţii ne ceartă şi nu ne lasă să ne rugăm?”. Şi al doilea ar fi acela al oamenilor care se închină pe înălţimile dealurilor la altarele închinate demonilor. Aceste întrebări şi acest comportament întâlnit arată că Mongolia e un câmp întins de lucrare şi că acolo aşteaptă mii de oameni să îl găsească pe Domnul! Narcis Scarlatache