Agențiile de Misiune nu Trimit pe Nimeni. Biserica Locală Trimite

Acasă / Articole / Agențiile de Misiune nu Trimit pe Nimeni. Biserica Locală Trimite

Agențiile de misiune nu trimit pe nimeni.

Există un pasaj extraordinar în scrisoarea adesea neglijată 3 Ioan care ne oferă o privire asupra vieții misionare timpurii. De asemenea, ne învață ceva despre o biserică ce trimite misionari.

Se pare că misionarii veniseră să-l viziteze pe Gaius (destinatarul scrisorii) și fuseseră tratați bine de către biserica primitoare. Când Ioan aude de acest lucru, scrie cu mulțumiri și instrucțiuni, spunându-i lui Gaius „să-i trimită” (v. 6). Această frază apare de nouă ori în Noul Testament, în principal în contexte misionare. Ioan nu îi spune doar lui Gaius să-i trimită pe acești misionari, ci să o facă „într-un chip vrednic de Dumnezeu” (v. 6).

A trimite, nu a avea

Există o mare diferență între o biserică ce „are” misionari (precum un articol bugetar) și o biserică ce trimite misionari. Trimiterea este intenționată și trebuie făcută cu grijă. „A avea” pare să indice misionarii ți se datorează pentru că fac parte din biserica ta.

Un studiu din 1997, realizat de William Taylor, a relevat faptul că dintre toți misionarii care părăsesc câmpul de misiune în fiecare an, 71 la sută o fac cu motivul de a preveni ceva. Un motiv esențial a fost lipsa pregătirii și dotării. Taylor a concluzionat:

Institutele teologice [și agențiile] vizează de obicei cunoștințele, nu caracterul și nici măcar abilitățile necesare pentru a supraviețui și a prospera în lucrarea de misiune transculturală … Fără îndoială, cea mai bună entitate pentru autentificarea chemării misionare a unei persoane este… Biserica.

Trei recomandări

Deci, cum am putea să-i trimitem pe frații și surorile noastre într-un chip vrednic de Dumnezeu? Iată trei sugestii:

1. Nu romantizați starea creștinilor din întreaga lume

Cel mai simplu mod de a-i sorti eșecului pe misionari este să nu le oferi o imagine clară a ceea ce se întâmplă în lume. Nu există nicio scuză, cu accesul pe care îl oferă internetul, pentru a nu ști ce se întâmplă cu adevărat. Veți afla că creștinii de pe tot globul se luptă cu aceleași lucruri cu care se luptă oamenii de la voi de acasă. S-ar putea să fie puțin diferit, dar nu foarte diferit.

2. Recrutați și echipați

Domnul Isus a poruncit Bisericii Sale „să roage pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său” (Mat. 9:38). Recrutarea începe cu rugăciunea, iar Dumnezeu răspunde fie prin trezirea conștiinței unui credincios, fie printr-o inițiativă a bisericii de a trimite pe cineva. Dacă biserica ta nu a trimis misionari, poate nu te-ai rugat ca Domnul să scoată lucrători. După ce ai recrutat oameni, trebuie să îi echipezi (Efeseni 4:11). Multe organizații de misiune oferă pregătire, dar în final este responsabilitatea bisericii să se asigure că misionarul este echipat pentru a fi trimis.

3. Însărcinați și trimiteți

Când misionarii sunt gata să plece, însărcinarea lor este o declarație publică prin care le făgăduiți binecuvântare și sprijin. De obicei, aceasta înseamnă să fiți de acord să furnizați cel puțin două lucruri:

  • Bani. Ioan i-a reamintit lui Gaius că misionarii nu au luat bani de la necredincioși (v. 7). S-ar putea citi acest lucru ca un apel subtil la dărnicie. Biserica ta și alți oameni trebuie să se angajeze să îi susțină pe misionari din punct de vedere financiar. Să nu „aveți” o mulțime de misionari cărora să le trimiteți sume lunare; în schimb, trimiteți câțiva și acoperiți o parte semnificativă din bugetul lor. Linia de jos a contului unui misionar nu ar trebui să intre niciodată pe negativ, deoarece v-ați angajat să le trimiteți bani. Am auzit destule povești de groază ale misionarilor cărora li s-a terminat suportul financiar pe câmpul de misiune. Sunt deja supuși stresului în lucrarea pe care o fac; ia acest stres de pe capul lor. Un critic ar putea spune că oamenii ar putea merge cu ușurință în alte țări cu rol bivocational. Sunt de acord, dar adesea este o opțiune mai bună să te implici full-time în lucrare. Întrebați-l pe apostolul Pavel – el a fost producător de corturi, dar numai până când s-au ridicat alții care să-l susțină full-time ca evanghelist, plantator de biserici și învățător.
  • Îngrijire spirituală. Când misionarii urcă într-un avion și își părăsesc cultura de acasă, ei se înscriu pentru cel mai greu an din viața lor. Stresul va fi de necrezut. Vei avea grijă de ei? Îi vei încuraja? Vei face ședințe Skype cu ei? Le vei oferi consiliere? Le vei trimite pe cel mai bun prieten în vizită? Ai putea externaliza grija către agenția lor de misiune, dar această responsabilitate are de-a face în primul rând cu biserica de acasă. Nu trăim în primul secol, când să spui la revedere unui misionar însemna să nu mai poți coresponda cu el fără mari dificultăți. Lucrurile s-au schimbat și este necesar un alt tip de îngrijire.

Învelit în gloria lui Dumnezeu

3 Ioan, versetele 7 și 8, identifică tipul de misionar pe care trebuie să-l susținem: unul care a plecat „pentru dragostea Numelui Lui.” De asemenea, apostolul Pavel a dorit să aducă „pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile”(Rom. 1: 5). Genul de persoană pe care ar trebui să o trimită o biserică este cea a cărei pasiune este aceeași ca a Domnului: gloria Lui.

Dumnezeu nu este cel mai glorificat în noi atunci când mergem în misiune pentru a dovedi ceva sau pentru a câștiga aprobarea altora sau pentru a ne mulțumi pe noi înșine. El este cel mai glorificat în noi când noi suntem cei mai satisfăcuți de El. Și devenim cei mai satisfăcuți de El când pasiunea noastră se aliniază pasiunii Sale de a fi glorificat.

Trimiteți-i

Agențiile de misiune nu trimit pe nimeni. Bisericile locale trimit misionari. Nu vă jefuiți de propria responsabilitate de a trimite misionari prin pasarea lor către o agenție de misiune. Recrutați. Echipați. Însărcinați. Și când toate acestea sunt gata, trimiteți-i într-un chip vrednic de Domnul.

De Darren Carlson
Preluat de la www.thegospelcoalition.org