Cele mai periculoase 10 locuri pentru creștini

Acasă / Știri / Cele mai periculoase 10 locuri pentru creștini

În 2021, persecuția modernă împotriva creștinilor este la cel mai mare nivel din toate timpurile — cu numere care cresc într-un ritm alarmant. Cercetările pentru Indexul Mondial de Persecuție 2021 a organizației Porți Deschise — cea mai aprofundată investigație despre persecuția creștină disponibilă — arată că la momentul, peste 340 de milioane de creștini din întreaga lume se confruntă cu persecuție și discriminare pentru credința lor. Asta înseamnă că 1 din 8 creștini este vizat, discriminat și atacat pentru că Îl urmează pe Domnul Isus.

Descarcă Indexul Mondial de Persecuție 2021 în limba engleză.

Mai jos, ne uităm la primele 10 țări în care persecuția împotriva creștinilor este cea mai mare. În multe dintre aceste țări, viața este deja dificilă. Luarea deciziei de a-L urma pe Domnul Isus și de a trăi ca și creștin este o alegere care pune propria viață, viața familiei și mijloacele de trai în pericol. În anumite țări precum Coreea de Nord, Afganistan sau Somalia, convertirea la creștinism poate însemna o condamnare la moarte. Și în 2020, am văzut că criza pandemică a dezvăluit urâțenia persecuției în moduri noi, deoarece familiilor creștine li s-a refuzat ajutorul COVID-19 acordat de guvern celor care aveau nevoie disperată pentru a supraviețui.

1. Coreea de Nord: nr. 1 pentru al 20-lea an consecutiv

Pentru al 20-lea an consecutiv, Coreea de Nord ocupă locul 1 ca și cea mai periculoasă țară pentru creștini. Timp de trei generații, totul în acest ținut izolat s-a concentrat pe idolatrizarea familiei conducătoare Kim. Creștinii sunt văzuți ca elemente ostile în societate care trebuie eradicate. Astfel, a fi descoperit ca și creștin însemnă o condamnare la moarte. Dacă nu ești ucis instantaneu, te așteaptă un lagăr de muncă inuman. Se pare că președintele nord-coreean Kim Jong-un a extins sistemul lagărelor de prizonieri, în care se estimează că în prezent sunt închiși 50.000 – 70.000 de creștini.

Tot în 2020, Coreea de Nord nu a scăpat de pandemie – deși regimul susține că COVID-19 a avut un impact redus. Am primit rapoarte conform cărora nord-coreenii numesc coronavirusul „boala fantomă” – deoarece oamenii sunt deja atât de subnutriți încât mor foarte repede din cauza COVID-19. Pandemia a condus la o securitate mai strânsă la granița chineză și la o strangulare a pieței negre, pe care mulți o folosesc pentru a supraviețui.

Cu toate acestea, în spatele titlurilor de știri, în Coreea de Nord crește o biserică subterană masivă, estimată între 300.000 și 500.000 de credincioși. Este un miracol faptul că această biserică subterană din Coreea de Nord poate să existe. Dar mai mult decât atât, continuăm să auzim rapoarte despre creștini care doresc să împărtășească Evanghelia în mijlocul unor condiții dificile.

Refugiații nord-coreeni și fostul prizonier Hee-Yoi* împărtășesc o cerere îngrijorătoare: „Le cer celor care s-au rugat pentru Coreea de Nord din întreaga lume să se roage ca poporul nostru să vină la cunoștința Evangheliei. Cetățenii nord-coreeni sunt ca niște sclavi. Cu lumina Domnului, ei vor fi eliberați”.

  Două femei din Kabul, Afganistan | Credit foto: IMB

Două femei din Kabul, Afganistan | Credit foto: IMB

2. Afganistan: unde creștinismul este o condamnare la moarte

Încă o dată, Afganistanul aproape a egalat clasamentul nr. 1 al Coreei de Nord. Un stat islamic prin constituție, țara nu permite să existe altă credință decât Islamul. Este imposibil să trăiești deschis ca și creștin în Afganistan — convertiții creștini se confruntă cu consecințe cumplite dacă noua lor credință este descoperită.

Trebuie să fugă din țară sau vor fi uciși — adesea de către familia lor. Totul se reduce la onoare. Dacă familia unui creștin descoperă că un membru al familiei s-a convertit, familia, clanul sau tribul trebuie să-și salveze „onoarea” renegându-l pe credincios sau chiar ucigându-l. Deoarece părăsirea Islamului este considerată un semn de nebunie, creștinii din mediul musulman pot fi chiar trimiși pe viață la un spital de psihiatrie.

În 2020, grupul Statul Islamic și talibanii au continuat să aibă o prezență puternică și violentă în Afganistan, talibanii controlând regiuni mari. Zonele controlate de talibani sunt deosebit de opresive. Viața este deosebit de dificilă pentru femei. Cercetările estimează că între 70 și 80% dintre femeile afgane se confruntă cu căsătoria forțată; mai mult de jumătate sunt căsătorite înainte de vârsta legală a căsătoriei de 16 ani. Căsătoria forțată este adesea folosită pentru a se asigura că o femeie rămâne musulmană.

„Cum supraviețuim zilnic numai Dumnezeu știe”, împărtășește un credincios secret Aghan. „El știe pentru că a fost atât de bun să locuiască printre noi. Dar ne-am săturat de toată moartea din jurul nostru.”

3. Somalia: acolo unde creștinii sunt „ținte de mare valoare”

În Somalia, toate religiile minoritare sunt puternic persecutate, cercetările sugerând că 99% dintre cetățenii somalezi sunt musulmani. În Cornul Africii, COVID-19 a dezvăluit persecuția religioasă, deoarece am primit rapoarte din interior că creștinii au fost învinuiți că ar fi adus pandemia în comunitățile lor.

Mică populație de creștini din țară este, de asemenea, în pericol din cauza lui al-Shabab, un grup violent care susține Shariah (legea islamică) ca bază pentru reglementarea tuturor aspectelor vieții. Creștinii din mediul musulman sunt considerați „țintă de mare valoare” de către al-Shabab, care a executat adesea credincioși la fața locului, atunci când au fost descoperiți.

În ciuda riscurilor, somalezii ajung la credința în Domnul Isus — unii în moduri miraculoase. Momina*, în vârstă de 38 de ani, l-a întâlnit pe Domnul Isus în visele ei și a devenit creștină. Soțul ei a abandonat-o, iar familiei i sa ordonat să nu o susțină.

„Eram cu toții morți, dar Domnul Isus a venit să ne mântuiască și să ne dea o viață nouă … Îmi las viața în mâinile Lui”, spune ea. „Sunt atât de încântată că Dumnezeu este cu mine oriunde aș fi; De asemenea, mă bucur că Domnul îmi ascultă rugăciunile”.

4. Libia: violența continuă să-i pună în pericol pe creștini

După destituirea fostului dictator Muammar Gaddafi, Libia a plonjat în haos și anarhie. Și această situație nu s-a schimbat. Fără un guvern central, țara se află efectiv într-o stare de anarhie fără lege.

Cum arată „anarhia fără lege”? În 2020, violența a continuat să crească în Libia. Au existat mai multe incidente de atacuri și crime. Creștinii sunt expuși riscului în toată țara, dar mai ales vulnerabili în zonele în care sunt prezente grupuri extremiste islamice. Elementele care au promis loialitate față de ISIS păstrează încă o prezență în regiunea mai largă din jurul orașului Sirte. Alte grupuri extremiste controlează zonele din interiorul și din jurul capitalei, Tripoli. Creștinii expatriați evită să călătorească în general, dar mai ales în zonele unde ar putea exista puncte de control.

În Libia, nu există libertate de exprimare, libertate religioasă și sunt posibilități foarte limitate de viață publică a bisericii. Deși există în jur de 34.500 de creștini în țară, doar un număr mic (aproximativ 150) sunt libieni — majoritatea sunt muncitori expatriați și migranți. Creștinii libieni din mediul musulman se confruntă cu o presiune violentă și intensă din partea familiei lor și a comunității mai largi pentru a renunța la credința lor.

Creștinii care migrează din alte zone ale Africii, cu scopul de a ajunge în Europa, sunt adesea deținuți în centre de detenție supraaglomerate din jurul orașului Tripoli. Alții sunt înmânați direct oficialilor criminali sau grupurilor de către traficanții lor de oameni și forțați să lucreze intensiv în muncă agricolă sau în prostituție.

Totuși, Dumnezeu continuă să lucreze în Libia. Acolo unde există persecuție, Evanghelia se răspândește.

„Problemele pentru noii credincioși încep cu adevărat atunci când vorbesc despre Domnul Isus”, spune Charley*, un partener Open Doors din regiune care coordonează activitatea organizației din mai multe țări din Africa de Nord.

  În Pakistan, creștinii sunt adesea reduși la tăcere.

În Pakistan, creștinii sunt adesea reduși la tăcere.

5. Pakistan: persecuția violentă contiună, în special pentru fetele creștine

Pakistanul rămâne unul dintre cele mai grele locuri de trăit ca și creștin, iar persecuția violentă împotriva creștinilor și a clădirilor bisericești continuă să fie deosebit de ridicată. Deși există biserici creștine, acelea care sunt active în răspândirea Evangheliei se confruntă cu persecuții severe din partea societății.

În Pakistan, credincioșii care s-au convertit de la Islam se confruntă cu cele mai mari niveluri de persecuție, dar toți creștinii sunt considerați cetățeni de clasa a doua în această țară islamică dură. Li se oferă locuri de muncă percepute ca fiind josnice, murdare și dezonorante și pot fi victime ale muncii de sclav. Deși unii creștini fac parte din clasa de mijloc, ei sunt încă considerați inferiori musulmanilor și de adesea se confruntă cu o discriminare severă la locul de muncă.

Creștinii pakistanezi suferă, de asemenea, în temeiul legilor notorii despre blasfemie ale țării, care sunt utilizate în mod greșit pentru a-i viza pe creștini, cum ar fi Asia Bibi, care a petrecut aproape 10 ani în rândul celor condamnați la moarte pe baza acuzației de blasfemie. Grupurile extremiste islamice „apără” vehement aceste legi, inclusiv prin atacarea sau uciderea celor care se opun acestora.

Pentru fetele creștine, viața în Pakistan este deosebit de dificilă. Acestea sunt expuse riscului constant de răpire și viol, adesea forțate să se căsătorească cu atacatorii lor și constrânse să se convertească la islam. Au existat, de asemenea, rapoarte despre traficul de fete creștine atât pentru munca de sclavi, cât și pentru o rețea de prostituție care introduce prin contrabandă fete în China.

Din cauza problemelor de securitate, nu putem împărtăși întâmplări sau mesaje din Pakistan.

  Riscând să fie arestați, creștinii eritreeni continuă să se închine în secret.

Riscând să fie arestați, creștinii eritreeni continuă să se închine în secret.

6. Eritreea: nu există „progrese semnificative” înspre îmbunătățirea drepturilor omului

Din 1993, președintele eritreean Afwerki a condus un regim autoritar, brutal, care se bazează pe încălcări masive ale drepturilor omului. Iar situația nu s-a schimbat. Violența continuă să crească în Eritreea.

Speranța că un acord de pace cu Etiopia ar îmbunătăți drepturile omului în Eritreea a scăzut, deoarece există puține indicații în acest sens — iar tulburările de la granița Etiopiei cu Eritreea din toamna anului 2020 au amenințat stabilitatea. În iunie 2020, ONU a raportat că nu au existat „progrese semnificative” în direcția abordării încălcărilor drepturilor omului în această țară, care este adesea numită „Coreea de Nord a Africii”.

Creștinii din confesiunile netradiționale se confruntă cu cea mai dură persecuție din Eritreea, atât din partea guvernului, cât și din partea Bisericii Ortodoxe Eritreene (BOE) — singura confesiune creștină recunoscută de guvern și, de asemenea, strict controlată de către cei de la putere. Creștinii care nu fac parte din biserica ortodoxă și creștinii proveniți din mediul musulman se confruntă cu o opoziție extremă din partea familiilor și comunităților lor, precum și a statului,  adesea refuzându-li-se serviciile sociale cruciale și alte resurse.

Dar adevărata amenințare vine din partea forțelor de securitate guvernamentale care monitorizează apelurile telefonice, examinează activitatea și efectuează nenumărate raiduri care vizează creștinii, confiscă materiale creștine și distrug bisericile de casă. Creștinii pot fi arestați și închiși fără proces. Mulți creștini sunt ținuți în închisori inumane din cauza credinței lor, iar cei dragi de multe ori nu știu unde sunt sau chiar dacă sunt încă în viață.

Dar biserica din Eritreea, chiar dacă se află sub constrângere, nu dispare. Creștinii se adună încă în secret pentru a se închina oriunde s-ar afla — chiar și într-o celulă de închisoare. Musse (nume fictiv) a petrecut ani de zile într-o închisoare eritreană unde a împărtășit cu îndrăzneală Evanghelia: „În închisoare, unul dintre principalele mele scopuri ca și creștin era să evanghelizez. Desigur, este interzis să o faci în mod deschis, dar am făcut-o noaptea când toată lumea dormea. Acei oameni iubeau ceea ce le împărtășeam. Unii chiar au încercat să ne acopere. Am văzut multe convertiri. Evanghelia nu poate fi înlănțuită!

7. Yemen: Pedeapsa cu moartea pentru părăsirea Islamului

Războiul civil în desfășurare, criza umanitară și pandemia COVID-19 din Yemen au un impact asupra tuturor cetățenilor, dar creștinii sunt deosebit de vulnerabili. Ajutorul de urgență este distribuit în mare parte prin organizații care folosesc lideri islamici locali și moschei locale pentru a acorda ajutor — care discriminează pe oricine nu este considerat a fi un musulman devotat. Creștinii yemeniti au mărturisit că li s-a refuzat tratamentul la spitalele cu puține resurse.

În aproape toate domeniile vieții yemenite, persecuția rămâne extremă. Deși avem relativ puține rapoarte de violență împotriva creștinilor, știm că violența s-a agravat ușor în ultimul an. Cu toate acestea, este aproape imposibil să cercetăm și să verificăm atacurile violente din cauza războiului, a confidențialității pe care creștinii trebuie să o păstreze și a provocării de a comunica cu credincioșii subterani. Este foarte probabil să existe mai multe violențe care nu sunt raportate.

Creștinii din Yemen își păstrează de obicei credința secretă, pentru că, dacă sunt descoperiți, ar putea fi pedepsiți cu moartea. Părăsirea Islamului este interzisă, iar toți yemenii sunt considerați musulmani de către stat. Nu doar autoritățile îi persecută pe creștini. Grupurile militante islamice îi amenință cu moartea pe creștinii din mediul musulman, iar triburile pot ucide sau alunga pe oricine se convertește la creștinism. Sudul țării, unde există o prezență puternică a Al Qaeda, este deosebit de periculos.

Creștinii care provin dintr-un mediu musulman reprezintă acum cea mai mare parte a populației creștine din Yemen, deoarece războiul în desfășurare și criza provocată de pandemie i-au determinat pe mulți creștini migranți să părăsească țara. Avem rapoarte că yemeniți precum Mohammad* vin la Cristos. După ce a găsit o Biblie într-un magazin second-hand, Mohammad a devenit un adept al Domnului Isus. Acum el și soția sa Aima* au format o biserică de casă.

„Nu puteam citi Biblia acasă, pentru că nu eram în siguranță”, își amintește Mohammad. „A trebuit să ascund cartea și să o citesc în afara casei. Când am venit la credință, am crezut că sunt singurul credincios din Yemen. Multă vreme nu am cunoscut niciun alt creștin yemenit. Acum știu mulți și sunt mulți alții ca noi.”

 Cu câteva ore înainte de a raporta la închisoarea Evin din afara Teheranului, pastorul Victor bet-Tamraz și soția sa Shamiram Issavi Khabizeh au fugit din țara natală după ce apelurile lor au fost respinse în mod repetat. Credit foto: Article 18

Cu câteva ore înainte de a raporta la închisoarea Evin din afara Teheranului, pastorul Victor bet-Tamraz și soția sa Shamiram Issavi Khabizeh au fugit din țara natală după ce apelurile lor au fost respinse în mod repetat. Credit foto: Article 18

8. Iran: Trăind cu amenințarea zilnică de arestare

În această poartă către Orientul Mijlociu, creștinilor le este interzis să își împărtășească credința cu necreștinii, ceea ce înseamnă că slujbele bisericești în farsi, limba națională, nu sunt permise. Convertiții de la Islam sunt supuși persecuției din partea guvernului; dacă participă la o biserică subterană, se confruntă cu amenințarea constantă de arestare.

În 2020, persecuția a rămas extremă, cu o mică creștere a numărului de cazuri raportate de violență. COVID-19 a lovit puternic țara și mulți credincioși au nevoie disperată de hrană și ajutor. Măsurile de combatere a virusului au făcut, de asemenea, dificilă comunicarea dintre creștini și explorează din ce în ce mai mult părtășia și ucenicia online.

Mulți prizonieri iranieni, inclusiv unii închiși pentru credința lor, au fost eliberați din închisoare pentru a combate răspândirea COVID-19 în închisorile aglomerate. Cu toate acestea, alți creștini au rămas în închisoare și condamnarea creștinilor a continuat. De-a lungul anului 2020, creștinii au fost arestați și închiși pentru activități bisericești în casă. Mai mulți credincioși au fost nevoiți să fugă din țară cu doar câteva ore sau zile înainte de a se prezenta la închisoare.

Ce determină opresiunea și atacul neobosit al guvernului asupra creștinilor? Guvernul iranian vede convertirea musulmanilor la creștinism ca pe o încercare a țărilor occidentale de a submina stăpânirea islamică a Iranului. Totuși, în ciuda persecuțiilor, biserica din Iran crește exponențial — anul trecut, un studiu independent a estimat că numărul creștinilor din Iran este acum de 1 milion.

Darya* face parte din biserica subterană a țării: „Sunt foarte recunoscătoare că pot sluji lui Dumnezeu aici în Iran”, spune ea. „În ciuda tuturor dificultăților și provocărilor, Dumnezeu este întotdeauna alături de noi.”

9. Nigeria: Cea mai violentă țară pentru creștini

În Nigeria, în special în regiunea de nord-est, creștinii se confruntă cu un atac continuu asupra vieții lor, a bisericilor și a comunităților lor.

Violența împotriva creștinilor din partea Boko Haram, militanții Fulani și din partea ISWAP (Statul Islamic al Provinciei Africa de Vest) — precum și a altor atacatori armați neidentificați — au dus la suferințe enorme în rândul comunității creștine. De fapt, în 2020, mai mulți creștini au fost uciși pentru credința lor în Nigeria decât în ​​orice altă țară, ISWAP și-a făcut cunoscută prezența prin răpiri și execuții în stil ISIS. Bărbații și băieții sunt deosebit de vulnerabili la moarte. Femeile și copiii pe care îi lasă în urmă sunt foarte vulnerabili și sunt mărturii vii ale puterii atacatorilor. Făptașii sunt rareori aduși în fața justiției.

Nigeria a intrat în top 10 în Indexul Mondial de Persecuție 2021, în principal pentru că această violență a crescut și a început să se extindă în alte părți ale Nigeriei. Guvernul președintelui Buhari pare incapabil sau nu dorește să-și protejeze cetățenii creștini. Și în timp ce pandemia a înăbușit atacurile asupra creștinilor din alte părți ale lumii, violența din Nigeria a crescut.

Este dificil să vorbești despre persecuția creștină în Nigeria fără a raporta despre amenințarea prevalentă a violenței sexuale. Violul este adesea folosit ca armă de persecuție de către extremiștii islamici. Open Doors a împărtășit mai multe relatări despre femei răpite și supuse sclaviei sexuale sau căsătoriei cu un bărbat musulman. În circumstanțe extreme și atroce, fetele tinere sunt recrutate cu forța și utilizate ca bombardieri sinucigași.

„Când mergem la somn noaptea, nu suntem niciodată siguri dacă vom mai trăi până a doua zi”, spune pastorul Ieremia* al cărui sat nigerian a fost atacat de către militanții fulani. „Chiar dacă murim, suntem în mâinile lui Dumnezeu”.

10. India: Presiune constantă pentru a se lepăda de Cristos

În ultimii cinci ani, persecuția în a doua țară cu cea mai mare populație din lume a crescut semnificativ, iar în 2020 discriminarea și violența împotriva creștinilor au rămas relativ neschimbate. Pentru al treilea an consecutiv, India s-a clasat pe locul 10 dintre cele mai periculoase pentru creștini.

Rezultatul alegerilor naționale din 2019 din țară i-a dat Partidului Bharatiya Janata (BJP) naționalist hindus și mai multă putere politică – încurajând radicalii ultra-naționaliști pentru a-și răspândi mesajul că a fi indian înseamnă a fi hindus și că țara ar trebui să fie liberă de creștinism și islam. Acești naționaliști folosesc violență extinsă pentru a-și atinge obiectivul, în special vizându-i pe creștinii din mediul hindus. Creștinii din anumite părți ale Indiei, în special liderii bisericilor de casă, se confruntă cu nivele îngrozitoare de violență din partea acestor extremiști – mii de atacuri au loc în fiecare an. Și în India rurală, triburile hinduse folosesc apa și hrana ca arme împotriva creștinilor, întrerupându-i accesul la alimentarea cu apă a satului și la alimentele subvenționate de guvern.

Convertiții la creștinism dintr-un context hindus sunt deosebit de vulnerabili la persecuție și sunt în permanență sub presiune pentru a reveni la hinduism prin campanii cunoscute sub numele de Ghar Wapsi („întoarcerea acasă”). Anul acesta, naționaliștii indieni au condus o violentă campanie Ghar Wapsi din ușă în ușă, destinată reconvertirii creștinilor la hinduism.

Pandemia COVID-19 a oferit o nouă armă pentru persecutori, deoarece creștinii din multe părți ale Indiei au fost adesea trecuți cu vederea în mod deliberat pentru hrana și ajutorul oficial al COVID-19. Această discriminare a devenit mortală, lăsând mulți credincioși înfometați care se luptă să supraviețuiască, mai ales că mulți creștini indieni fac parte din casta Dalit și, prin urmare, sunt foarte săraci.

În 2020, mai multe dintre cele 28 de state din India au instituit legi anti-convertire, obișnuite să abuzeze, să hărțuiască și să intimideze creștinii, iar BJP a arătat clar că dorește să impună aceste legi la nivel național. În prezent, nouă state au votat pentru aceste legi, mai multe luând în considerare adoptarea. Astfel de legi sunt adesea folosite ca o scuză pentru a întrerupe serviciile bisericești și a hărțui creștinii, ceea ce face incredibil de dificil pentru credincioși să-și împărtășească credința cu ceilalți fără frică sau repercusiuni legale.

În mare parte din India, a spune „da” lui Isus a devenit o decizie riscantă care îi costă foarte mult pe creștini și familiile lor.

O singură Biserică, o singură Familie

Faptele și cifrele sunt importante. Ele ne ajută să ne formăm o imagine generală despre ceea ce se întâmplă. Dar cercetarea Indexul Mondial de Persecuție oferă o viziune și o poveste mai mare. În spatele fiecărei statistici și fapte se află o viață, o familie, o biserică care reprezintă o suferință profundă, dar și curaj și o credință rezistentă. Oameni care înțeleg consecințele încă își pun credința în Domnul Isus. Prin Mântuitorul nostru, noi și fiecare creștin care trăiește în Coreea de Nord, Somalia, Afganistan și restul primelor 50 de țări de pe Indexul Mondial de Persecuție 2021 suntem o singură Biserică, o singură Familie.

*nume și fotografii  reprezentative utilizate din motive de securitate

Preluat de la: www.opendoorsusa.org