Coreea de Nord – Mărturii

Acasă / Articole / Coreea de Nord – Mărturii

Mărturiile care urmează să le expunem mai jos relevă o nevoie urgentă de mobilizare la rugăciune stăruitorare pentru credincioșii închiși în Coreea de Nord – închisori despre care s-a raportat că se află la egalitate cu atrocități istorice cum au fost cele de la Auschwitz, din Al Doilea Război Mondial.

Un „proces de tortură, bătaie și nesomn”

 Sursă: Open Doors

Sursă: Open Doors

Refugiatul nord-coreean John Cho a reușit să scape din țara natală, dar a fost prins și repatriat din China înapoi în Coreea de Nord. Avea 15 ani când a fost încarcerat în Centrul Național de Informații din Coreea de Nord. El descrie experiența sa ca pe un „proces de tortură, bătaie și nesomn”:

Eram peste 50 de persoane într-o singură celulă. Spațiul era atât de mic încât trebuia să ne sprijinim de spatele altuia. Ni s-a oferit o cantitate mică de supă de tăiței la fiecare masă – nu era nevoie de lingură sau furculiță. Un gardian mi-a spus: „Poți intra în acest loc pe picioarele tale. Dar dacă rămâi în viață, la întoarcere, vei avea nevoie să te care altul în spate.”

În prima noapte, am observat că bărbatul care se sprijinea pe spatele meu tușea mult. Dimineața, a fost găsit mort. Tortura și lipsa de somn l-au determinat să aibă febră ridicată. Gardienii le-au ordonat la doi bărbați să-l tragă afară – parcă ar fi fost un animal mort. În acel moment, m-am gândit: „Am să mor în acest loc.”

Condamnat la viață în „iadul pe pământ”

Cho, care astăzi locuiește în Marea Britanie, spune că inima lui încă mai este alături de oamenii din Coreea de Nord. Satul în care s-a născut se află la aproximativ 120 de mile distanță de lagărul de concentrare din Yodok (Kwan-li-so Nr. 15). Regimul comunist îi arestează pe oameni în această tabără pe viață pentru „crime politice”, astfel încât creștinii pot fi închiși aici, deoarece creștinii sunt considerati prizonieri politici.

Însă majoritatea familiilor acestor prizonieri nu au niciun indiciu de ce sau cum au ajuns în această închisoare – adesea denumită „iadul pe pământ”. Știm că creștinii sunt adesea trimiși într-un Kwan-li-so, fie în Yodok, fie într-unul ca acesta.

 Sursă: Open Doors

Sursă: Open Doors

Anul trecut, Cho a descoperit un raport tragic din închisoarea de la Yodok, care ne arată cât de întunecată și de gravă este situația – și ce nevoie mare de rugăciune au frații și surorile noastre din aceste închisori.

La începutul lunii august 2019, o familie formată din patru persoane – un tată, o mamă și cei doi copii ai ai lor – s-au sinucis în grup în lagărului de concentrare din Yodok, deoarece se presupunea că nu aveau nicio speranță de a fi eliberați din cauza statutului lor politic.

Prizonierii din Yodok nu mai sunt considerați oameni, așa că paznicii nu fac nicio încercare de a ține familiile împreună în tabără. Dar în acest caz, unul dintre părinți a fost implicat într-un proiect științific; iar paznicii le-au „răsplătit”, permițând tuturor celor patru să petreacă noaptea împreună. Familia a folosit această oportunitate pentru a se sinucide împreună. Tatăl a ucis copiii, apoi soția și, în sfârșit, el însuși. Au stat acolo șase luni.

„Am fost puși în cuști mici”

 Desen făcut de un fost prizonier ținut în închisoarea Chongori. Sursă: Open Doors

Desen făcut de un fost prizonier ținut în închisoarea Chongori. Sursă: Open Doors

Aceste condiții sunt foarte asemănătoare cu descrierile pe care lucrătorii organizației Open Doors le-au auzit de la credincioșii din Coreea de Nord care au reușit să scape. Hannah (nume fictiv), o refugiată nord-coreeană, își amintește cum, atunci când a fost descoperită credința familiei sale, ea și familia ei au fost izolați de ceilalți prizonieri, forțați să locuiască în celule în care nu se puteau ridica, nici nu puteau dormi.

Am fost separați pe sexe. Fiica mea și cu mine am fost puse în aripa femeilor, iar soțul și fiul meu – care era doar adolescent – într-o celulă cu bărbați. La scurt timp după ce am intrat în lagăr, am văzut cum paznicii forțau un prizonier să ucidă un copil. Aproape în fiecare zi, toți am fost chemați la interogatoriu. Ne-au bătut atât de crunt. Când nu aveam interogatoriu, trebuia să stăm în genunchi în celulele noastre între orele 5 AM și 12 PM și să nu vorbim.

Toți patru eram închiși singuri în carceră – o cușcă mică. Nu am primit mâncare sau apă și nu am putut dormi.

„Fiecare persoană a primit o mână de porumb putred”

În mod similar, refugiata nord-coreeană Hea Woo (nume fictiv) își amintește foarte clar de timpul petrecut într-un lagăr din Coreea de Nord:

Nu exista nicio speranță. Toți deținuții păreau că sunt pe punctul de a leșina, în pragul morții. Și în plus, erau lihniți de foame. Fiecare persoană a primit câte o mână de porumb putred [și] nu era nimic altceva de mâncat. Am primit ceva apos – nu era nici măcar o supă. Când vacile treceau și defecau, oamenii căutau sâmburii de porumb [în excremente] și le ridicau pentru a le mânca.

Soldaților li s-a permis să lovească deținuții ori de câte ori aceștia arătau neascultare [și] să ne abuzeze fizic.

 Sursă: Open Doors

Sursă: Open Doors

Hea Woo a împărtășit cum s-a trezit să se roage când toată lumea adormea. ‘Întotdeauna mă rugam pentru acele suflete muribunde care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu”, spune ea. „M-am rugat ca Dumnezeu să ne protejeze biserica subterană. Și, de asemenea, ca guvernul cel rău să se destrame și ca libertatea credinței să vină în Coreea de Nord. M-am rugat ca idolatria care persistă de-a lungul generațiilor să dispară și ca oamenii să se pocăiască. M-am rugat ca închisoarea să se desființeze. M-am rugat și pentru creștinii din întreaga lume, să se roage pentru noi cu sinceritate.”

A început chiar un grup secret de părtășie în închisoare, unde a condus mai multe femei la Hristos.

Hea Woo, Hannah și John Cho sunt printre milioanele de creștini – atât din țară cât și din afara țării – care se roagă pentru o schimbare. Roagă-te și tu.

Surse: 
www.opendoorsusa.org/christian-persecution/stories/new-report
www.opendoorsusa.org/christian-persecution/stories/i-survived