În Italia, am redescoperit puterea a trei tipuri de rugăciune

Acasă / Articole / În Italia, am redescoperit puterea a trei tipuri de rugăciune

Pandemia COVID-19 a schimbat modul în care creștinii italieni se roagă și își trăiesc credința, pe fondul unei națiuni cu peste 10.000 de morți – cel mai mare număr din lume – dintre 92.400 de cazuri confirmate (locul al treilea după China și Statele Unite).

În timpul blocajului, nu mai putem să ne adunăm duminica sau în grupuri de casă. Adunările sociale, călătoriile și nunțile sunt suspendate, la fel ca majoritatea afacerilor. Dacă cineva este prins în afara casei sale fără un motiv valid, poate primi o amendă grea.

Dar acest anotimp al exilului ne-a ajutat să descoperim trei fațete ale rugăciunii pe care le neglijăm adesea în vremurile de belșug.

1. Rugăciuni de lamentație

Psalmii de lamentație păreau adesea hiperbolici cu o lună în urmă. De exemplu, plângerea lui Asaf potrivit căreia Dumnezeu l-a făcut pe poporul Său „să bea lacrimi din plin” putea părea hiper-dramatică; Strigătul lui David către Dumnezeu „Până când Îţi vei ascunde Faţa de mine?” era un sentiment îndepărtat.

Dar, în timp ce umanitatea se luptă să oprească o pandemie provocatoare de teamă și anxietate, lamentația se simte nou relevantă pentru noi toți. În martie 2020, Psalmul 44 sună perfect:

„Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie! Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră? Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ. Scoală-Te ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!”

Puțini creștini din vest au cunoscut ce înseamnă sărăcia, nedreptatea sau persecuția. În consecință, închinarea noastră reflectă, de obicei, stările de spirit ale unor persoane care au de toate, în vremuri de prosperitate și pace: calmă și în comun. Suferim individual; cu toate acestea, rareori închinarea noastră corporativă este alimentată de protest și jale în fața lui Dumnezeu.

Lamentația este suferința transformată în rugăciune. Este închinarea oamenilor care se simt dezechilibrați și care nu își găsesc locul. Istoric vorbind, aceasta a fost rugăciunea minorităților, a săracilor și a celor persecutați – a păstorilor chinezi din celulele închisorilor și a sclavilor negri care cântau despre dreptate și despre venirea lui Hristos.

Dacă lamentația a fost străină majorității italienilor în urmă cu o lună, păstorii au găsit ecouri ciudate de povestiri biblice în ceea ce are loc în prezent în țară. „Să văd soții care nu pot să facă înmormântări sau să-și ia rămas bun de la soții lor pe moarte îmi amintește cum a fost înmormântat în grabă Isus și cum femeile s-au întors la mormânt pentru a-I unge trupul”, mi-a spus Gaetano di Francia, directorul Uniunii Bisericilor Creștine Biblice din Italia.

Limba lamentației s-ar putea dovedi a fi una dintre lecțiile dulci pe care creștinii le învață din această criză. Îi poate ajuta pe credincioși să uite o spiritualitate a centrului și să învețe o spiritualitate a marginilor (așa cum ne amintește păstorul Abraham Cho).

2. Rugăciuni de mijlocire

Niciodată nu mi-am petrecut atât de mult timp în rugăciune mijlocind pentru alții. Mi-e rușine să mărturisesc că, în trecut, le-am spus adesea oamenilor: „Mă rog pentru tine”, dar apoi am uitat să o fac.

Însă acum, când virusul face ravagii în Italia, am fost emoționat de imagini cu medici supra-epuizați și oameni aflați în spitale improvizate. Un membru al bisericii noastre s-a îmbolnăvit grav, dar camera de urgență l-a respins, deoarece are atât de multe cazuri de coronavirus.

Nu pot să-l întâlnesc sau să-mi pun mâinile peste el din cauza blocajului național actual, dar mă rog pentru recuperarea lui. Ca biserică, ne-am rugat pentru medici, am creat un fond comun care să îi ajute pe cei cu nevoie economică și am postit pentru țara noastră.

Criza coronavirusului i-a unit pe evanghelicii italieni, care au stabilit o Ziua Națională de Rugăciune duminică trecută [22 martie]. „Penticostalii, reformații, wesleyenii, baptiștii, congregaționaliștii și alții s-au întâlnit la picioarele Domnului, uniți de Duhul Sfânt”, mi-a spus Giacomo Ciccone, președintele Alianței Evanghelice Italiene.

„Este ca și cum Dumnezeu a pregătit lideri și denominațiuni din toată țara să se unească în rugăciune pentru națiune și pentru biserică”, mi-a spus Leonardo de Chirico, vicepreședintele alianței. „A fost evenimentul cel mai ușor de organizat. Nimeni nu avea nevoie să fie convins; toți erau deja dornici pentru asta.”

3. Rugăciunile tăcerii

Cu toate acestea, vestea este atât de sumbră și suferința atât de globală în aceste zile încât ne putem simți copleșiți în rugăciune. Cum pot rugăciunile mele să întâmpine acest moment? Răspunsul nostru sincer ar putea fi: „Doamne, sunt înmărmurit. Nu știu ce să spun.”

Când am urmărit camioanele armatei care duceau cadavre pentru a fi incinerate, deoarece nu mai există spațiu în cimitirele din anumite părți din Italia, am rămas fără cuvinte.

Dar să așteptăm ajutorul Domnului este un lucru valid. A ne pune încrederea fără cuvinte în El este o rugăciune legitimă. Când Pavel scrie despre slăbiciunea și suferința noastră actuală, el adaugă:

„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” (Romani 8:26,27)

Când cuvintele nu ne ajută, putem fi liniștiți și să știm că Dumnezeu este Dumnezeu.

„Ca familie, am ales să ne umplem tăcerile pline de îndoieli cu promisiunile sigure ale lui Dumnezeu”, mi-a spus Stefano Picciani, un predicator din Biserica Stadera din Milano. „Declarația de încredere a lui Asaf din Psalmul 73 – ‘Însă eu sunt totdeauna cu Tine’ – ne oferă cuvinte pentru rugăciunile noastre.”

Ne dorim cu adevărat să revenim la normalitate și la închinarea corporativă. Imaginați-vă sărbătorile victoriei și strângerile de mâini!

Când această pandemie va fi învinsă, mulți vor rezona cu sentimentul de ușurare a Psalmului 126 („Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.”) și cu bucuria Psalmului 150 („Tot ce are suflare să laude pe Domnul!”).

Dar pe lângă sărbători, vom fi înțelepți să ne amintim de rugăciunile pe care le-am rostit în acest moment de boală. Fie ca această pandemie să ne umilească inimile și să ne învețe rugăciunile celor slabi, ale celor încercați și fără grai.

RENÉ BREUEL
www.christianitytoday.com