Libanul era deja într-o stare de tulburare. Apoi a venit explozia.

Acasă / Asia / Libanul era deja într-o stare de tulburare. Apoi a venit explozia.

Întristarea unui lider creștin evanghelic pentru o țară divizată — și acum devastată. (Interviu realizat de Jayson Casper, de la Christianity Today, în Beirut)

Explozia masivă care a zguduit Beirutul luni seara a lăsat zeci de morți, sute de răniți și peste 300.000 de oameni dislocați din casele lor.

Milioane de oameni din întreaga lume au urmărit cu groază cum detonarea a 2.750 de tone de azotat de amoniu confiscat a spulberat portul mediteranean și împrejurimile. Echivalentul unui cutremur cu magnitudinea de 3,3 a fost resimțit puternic în munții de coastă din Liban și până în Cipru.

Imaginile distrugerii le-au amintit multora de războiul civil care a durat 15 ani în țara din Orientul Mijlociu, între 1975 și 1990.

Pe lângă intervievarea a 12 lideri evanghelici din Beirut, Jayson Casper de la Christianity Today a vorbit și cu Joseph Kassab, președintele Consiliului Suprem al Comunității Evanghelice din Siria și Liban. Cu domiciul la Beirut, dar născut în Alep, Siria, Kassab a reflectat asupra pagubelor suferite în cartierele creștine, eforturilor timpurii de a alina suferința oamenilor și asupra speranței a ceea ce ar putea produce această tragedie în biserica libaneză.

Sunt zile foarte grele pentru Liban. Ce s-a întâmplat și cât de rău este?

Este foarte rău. Sunt în Liban din 1984, experimentând războiul civil. Este prima dată când o singură explozie a provocat astfel de avarii. Oamenii erau îngroziți.

Până acum, nu există niciun acord asupra explicației, mulți vorbind în funcție de punctul lor de vedere politic. Unii spun că a fost o problemă electrică. Unii spun că a fost o incendiu. Alții sunt siguri că au auzit avioane de război. Trebuie să așteptăm, sperând că zilele următoare vor oferi un răspuns.

Această explozie a distrus atât de mult în Beirut. Care este impactul asupra comunității creștine?

Zonele apropiate de port din estul Beirutului sunt în principal cartiere creștine și, în general, mai sărace decât celelalte. Dar chiar și noi aici, la munte, am avut geamurile sparte.

Una dintre cele mai afectate a fost biserica Jesus Light of the World din cartierul Qarantina, afiliată cu denominația Christian Alliance. Dar asemănător a fost și cu biserica anglicană All Saints din centrul orașului.

Iar clădirea istorică Bisericii Evanghelice Naționale a avut toate vitraliile sparte. Pastorul a fost uimit când a simțit prima vibrație, iar a doua explozie a împrăștiat cioburi chiar acolo unde stătea el.

Dar toată lumea este afectată. Catolici, ortodocși și în timp ce vă deplasați mai departe vedeți și pagubele din cartierele musulmane.

 Credit: Hussein Malla

Credit: Hussein Malla

 Credit: Hassan Ammar

Credit: Hassan Ammar

 Credit: Hassan Ammar

Credit: Hassan Ammar

Cât de dificilă va fi curățarea și reconstruirea?

Familia nepoatei mele a venit și a rămas cu noi, pentru că apartamentul ei este demolat. Nu vă puteți imagina ce s-a întâmplat. Dulapurile au căzut deasupra ei în timp ce-și proteja fetița de doi ani.

Există apoximativ 100 de victime și se așteaptă mai multe. Sunt peste 3.000 de răniți. Este un dezastru pentru o țară mică precum Libanul.

 Credit: Hassan Ammar

Credit: Hassan Ammar

Cum a putut fi păstrat un astfel de material exploziv în port, depozitat în ultimii șase ani, aproape de zonele civile și sectoarele vitale ale guvernului? Am pierdut portul și acesta este sectorul de care avem nevoie cel mai mult în acest timp de colaps economic. Este o situație cronică de corupție, gestionare greșită și interese egoiste.

Libanezii merită lideri mai buni. Chiar și liderii știu acest lucru.

În octombrie, au recunoscut că țara era aproape falimentară; dar de atunci, situația s-a agravat doar. Inflația a crescut cu 85 la sută. Guvernul rămâne fără monedă puternică în banca centrală. Și cetățenilor obișnuiți li se refuză accesul la dolarii pe care îi au în conturile personale.

Deja mulți oameni și-au pierdut locul de muncă, iar cei care lucrează încă primesc doar jumătate din salariu. Și în această dimineață s-au trezit că trebuie să-și repare casele. De unde vor primi banii?

Suntem o țară falimentată, devenind un stat eșuat.

 Wael Hamzeh/EPA, via Shutterstock

Wael Hamzeh/EPA, via Shutterstock

 Wael Hamzeh/EPA, via Shutterstock

Wael Hamzeh/EPA, via Shutterstock

Cum îi pot ajuta creștinii [americani] în această perioadă de nevoie?

Avem nevoie de bani pentru repararea caselor, îngrijire medicală și coșuri cu alimente.

Societatea Protestantă Compasiunea a sinodului Presbiterian ajută familiile cele mai afectate să își reinstaleze ferestrele. Costurile de înlocuire sunt acum de două ori mai mari decât salariul minim lunar. Și trebuie plătit în bani cash, pe care aproape nimeni nu îi are.

Atâția oameni sunt dislocați din casele lor.

Explozia a distrus și mărfuri esențiale din port, cum ar fi aprovizionarea noastră cu grâu. În fiecare zi vom auzi despre noi lipsuri.

 Wael Hamzeh/EPA, via Shutterstock

Wael Hamzeh/EPA, via Shutterstock

Nu există o singură organizație pentru toți evanghelicii și fiecare biserică are propriile sale programe. Fiecare poate da prin denominația de care aparține.

De asemenea, suferim în ce privește educația și îi rugăm prietenii noștri evanghelici să sprijine instituțiile comunității protestante. Aceasta face parte din identitatea și misiunea noastră; trebuie să menținem nivelul ridicat.

Frăția Școlilor Evanghelice din Liban este sub umbrela Consiliului nostru Suprem. Va forma o delegație pentru a cere ajutor ambasadelor Staelor Unite și Marii Britanii, la fel cum ministrul francez de externe a promis asistență pentru școlile catolice.

Vrem însă să-i sensibilizăm pe frații și surorile noastre din Occident și mai ales din Statele Unite. Avem o istorie comună și o misiune comună, începută acum 200 de ani. Vă mai pasă? Continuăm ceea ce au început strămoșii tăi și aceasta este moștenirea noastră spirituală comună.

Aveți speranță pentru viitor? Care sunt temerile dumneavoastră?

Cel mai important este ca Libanul să aibă pace în interior. Nu dorim ca opiniile politice conflictuale să ducă la confruntări sau la un nou război civil, așa cum vedem acum în Siria. Cu orice este extern, ne putem descurca. Dar conflictul intern va devasta țara.

Pentru biserică, ne este teamă de un viitor val de migrație. Dar aceasta este o oportunitate de a ne accentua chemarea și de a ne trăi slujirea. Trebuie să-i ajutăm pe oameni cu nevoile lor și să reducem pagubele suferite de comunitatea creștină.

În mijlocul unei asemenea dureri, trebuie să devenim o biserică mai implicată, căreia să-i pese mai mult [n. trad.]. Nu suntem chemați să stăm pe băncile bisericii, ci să fim martori pentru Hristos și să lucrăm pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Rugați-vă pentru creștinii din Liban!

Sursă: www.christianitytoday.com