Mărturii

“Am aflat de cursurile organizate de Şcoala Kairos de la una dintre prietenele mele care, ca şi mine, este lucrătoare transculturală într-o ţară Islamică din Asia.

O serie de cursuri utile au fost făcute disponibile în mod gratuit pentru persoane care nu erau înscrise ca şi studenţi ai Şcolii Kairos. A fost o surpriză extrem de plăcută să văd, pe deasupra, dedicarea cu care au fost pregătite aceste cursuri şi accesibilitatea informaţiilor.

Am avut binecuvântarea să cunosc şi un profesor de talie mondială din SUA cu o experienţă impresionantă ca misionar, o cunoaştere foarte bună a C0ranului şi o dragoste profundă pentru Isus şi pentru oameni.

Materialele cursurilor au fost oferite participanţilor şi reprezintă o sursă de informaţii care poate fi consultată şi după terminarea cursurilor. Mi-am îmbogăţit astfel cunoştinţele pentru a fi mai eficientă în lucrarea în care sunt implicată şi m-am simţit încurajată de slujirea cu credincioşie a profesorilor care au predat la Şcoala Kairos.

Mulţumesc Şcolii Kairos pentru generozitatea arătată în timpul acestor cursuri şi pentru modul în care se ocupă de pregătirea românilor din ţară şi din diaspora pentru împlinirea mandatului pe care Isus l-a încredinţat Bisericii de a face ucenici din toate neamurile! ‘Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. 1 Cor. 4:2’”

A fost din multe puncte de vedere o perioada de rascruce pentru mine si am vazut cum Dumnezeu a lucrat in primul rand la inima mea, mi-a rearanjat sistemul de valori, mi-a aratat care-mi sunt limitele, concomitent cu descoperirea unor noi dimensiuni ale Harului in viata mea si nu in ultimul rand mi-a deschis orizonturile intr-o intelegere mai profunda a Imparatiei Sale.

Sunt foarte recunoscatoare Domnului pentru ce mi-a dat ocazia sa experimentez in contextul lucrarii misionare din Mongolia si totodata va sunt foarte recunoscatoare voua ca prin intermediul agentiei oferiti oportunitatea unor asemenea calatorii. Intr-o nota mai personala spun ca sunt si eu surprinsa de modul in care a condus Domnul lucrurile in acest an in viata mea, incepand de la prima calatorie din Ianuarie, in Myanmar – in urma careia am invatat un set de lectii ce m-au imbogatit si m-au pregatit pentru ce urma in vara, in Mongolia – aceasta ultima experienta cerandu-se a fi repetata pe termen lung.

A Lui sa fie slava pentru minunea lucrarilor Sale si multumim Lui ca se foloseste de lucrarea voastra intr-un mod atat de frumos!

Sunt multe puncte tari şi multe amintiri plăcute şi folositoare din acest proiect pe termen scurt. În primul rând, odată cu luarea hotărârii de a lua parte la această lucrare, au apărut şi primele semne că Adversarul nu a fost de acord şi am avut parte de o noapte întreagă în care am simţit atacul lui ca să mă descurajeze cumva. Însă Cuvântul Domnului a dat încurajare şi la fel şi prietenii.

M-am bucurat mult de echipa de care am avut parte (şi pe care Domnul a pus-o laolaltă) şi că, deşi nu ne ştiam şi în ciuda diferenţelor dintre noi, am putut să tragem toţi în aceeaşi direcţie. M-am bucurat foarte mult de Sami Şoldan şi de cum l-am găsit acolo, de tot progresul pe care l-a făcut în scurt timp în ce priveşte învăţarea limbii şi de contactele şi relaţiile pe care le-a putut face printre oamenii din Mongolia şi ceilalţi misionari deopotrivă.

M-am bucurat iarăşi mult că am avut oportunitatea să fim implicaţi în anumite lucrări specifice: tabăra cu copii, adolescenţi, tineri, studenţi şi de posibilitatea să vestim Vestea Bună a lui Dumnezeu şi acolo, pe meleagurile acelea de la capătul lumii, de posibilitatea de a sta mult la discuţii cu unii dintre tineri şi adolescenţi şi să le cunosc problemele (care sunt multe, de altfel) şi să ne rugăm împreună, să le dăm sfaturi practice din experienţele noastre cu Domnul.

O altă lucrare a fost cea în care prieteni mongolezi ne-au vizitat acasă şi am putut să împărtăşim mărturiile noastre cu ei, cum ne-a găsit Domnul pe noi. O altă parte foarte interesantă pentru mine a fost când am participat la o întâlnire a misionarilor la o adunare internaţională şi cum am simţit, prin Duhul, că cei pe care nu-i văzusem niciodată în viaţa mea erau fraţii noştri cu adevărat. Ne-am bucurat cu ei în acel loc.

Dar cel mai tare au rămas în mintea mea împrimate două lucruri: întrebările unora dintre adolescenţi (care păreau, la o primă vedere, cam neinteresaţi de ce se întâmpla acolo, în tabără), care sunau cam aşa: „Dacă cineva a crezut în Domnul Isus, despre care voi ziceţi că are cea mai mare putere, de ce nu se poate lăsa de alcool? Isus nu are putere?”, „Ce să facem când seara vrem să ne rugăm Domnului Isus, iar părinţii ne ceartă şi nu ne lasă să ne rugăm?”. Şi al doilea ar fi acela al oamenilor care se închină pe înălţimile dealurilor la altarele închinate demonilor. Aceste întrebări şi acest comportament întâlnit arată că Mongolia e un câmp întins de lucrare şi că acolo aşteaptă mii de oameni să îl găsească pe Domnul!

… la Şcoala de misiune Kairos, mintea mea a fost informată, inima mea a fost înflăcărată, iar abilităţile mele au fost dezvoltate. Studiul teologic, interacţiunea cu misionarii, implicarea în misiuni pe termen scurt în România şi în afara ţării s-au îmbinat într-o experienţă completă prin care Dumnezeu m-a format pentru lucrarea în care sunt implicat acum.

… Școala de misiune Kairos a fost un loc binecuvântat, unde m-am putut pregăti pentru lucrarea de misiune, prin cursurile pe care le-am urmat, dar și prin relațiile cu colegii și profesorii, în mare parte misionari cu experiență. … am putut experimenta puțin din provocările misionare și mai ales ce înseamnă să fim o echipă …

Decizia de a merge la Școala Kairos am luat-o la scurt timp după ce am înțeles din Cuvântul Său chemarea în care sunt inclusă și eu.
Auzisem despre Școala Kairos de la misionarii care vizitau biserica pe care o frecventam. După ce am terminat facultaltea, știam ce va urma: Școala Kairos. Prin mila Sa, a îngăduit în viața mea împlinirea acestei dorințe, fără să știu cât de mult mă va impacta.

Timpul petrecut acolo la școală, a fost un punct de cotitură în viața mea, fără de care nu aș fi putut să mă las cu totul condusă de Domnul. Au urmat, pe lângă cursurile benefice pentru un misionar, lecții de viață de neuitat. Am învățat cum să trăiești zilnic ceea ce citești în Cuvântul Sau, rugăciunea din cămăruță – acea părtășie cu El, perseverența, răbdarea, care sunt prioritățile în viață.

Nu am fost eleva aceea silitoare și exemplară, de fapt chiar arătam ca fiind mereu dezinteresată. Dar Domnul știa că în inima mea păstram fiecare cuvânt auzit și tot ce se făcea rămânea întipărit în minte.

Acum, după 3 ani, aflându-mă în locul în care Domnul vrea să mă folosească, când mă uit în urmă, realizez cât de necesar a fost acel timp petrecut la Școala de Misiune.