Obișnuia să se închine unui „dumnezeu diavol” – Acum Îl urmează pe Domnul Isus

Acasă / Articole / Obișnuia să se închine unui „dumnezeu diavol” – Acum Îl urmează pe Domnul Isus

Choj* este un creștin blând, în vârstă de 20 de ani. Este soț, tată și fermier. Face parte dintr-un trib vietnamez pe nume Hmong. Majoritatea hmongezilor își venerează strămoșii prin ritualuri zilnice, care cred că îi vor proteja de boli, dezastre naturale și alte încercări. Orice hmongez care nu respectă aceste credințe și ritualuri străvechi – necinstindu-și astfel strămoșii – este izgonit și excomunicat din familia lor.

Tânărul tată a văzut această persecuție întâmplându-se pentru prima dată – la doar șase zile după ce a spus familiei sale că a devenit creștin.

Un lucrător al organizației Open Doors a împărtășit recent acest interviu pe care l-a avut cu el.

Îl întâlnim pe Choj într-o biserică mică aflată în unul dintre marile orașe din Vietnam, departe de satul îndepărtat dintre munți, unde locuiește împreună cu soția sa și fiica sa de doi ani. Este prea periculos să-l întâlnești acolo.

Când Choj și soția sa s-au căsătorit, ea locuia într-un sat unde majoritatea oamenilor erau creștini. Dar fiica lor l-a condus pe Choj la Hristos.

Sau, mai precis, boala fiicei lor.

„Nu știu cum se numește boala pe care a avut-o ea”, explică el. „Dar a început să aibă febră mare și niște dureri de cap foarte mari. Situația s-a agravat. A adormit și nu s-a trezit timp de trei zile.”

Choj obișnuia să jertfească idolilor porci și pui de găină. (Tribul Hmong sacrifică adesea animale pentru a îndepărta spiritul rău despre care se crede că ar provoca boala.) Dar nu a simțit niciodată că idolii cărora se închina ar fi de partea lui; nu păreau să-l ajute niciodată. În disperare lui, s-a dus la șamanul local, întrebând ce trebuie să facă pentru ca fiica lui să fie vindecată. Îndrumările șamanului nu i-au fost de ajutor.

„Mi-a spus că trebuie să sacrific o capră mare și un câine roșu”, își amintește Choj. „Aveam capre, dar unde urma să găsesc un câine roșu?” În noaptea aceea, Choj a avut un coșmar: „Am văzut o muscă ce mi-a plantat un ou pe haină. Oul s-a transformat într-un vierme” – semn de ghinion în cultura tribului Hmong.

„Acesta trebuie să fie Dumnezeu”

Choj a devenit mai înfricoșat și mai disperat. Deși nu s-a deranjat niciodată prea mult cu credința creștină a soției sale, a cedat și a adus-o pe fiica lor încă inconștientă la biserica creștină, unde soția sa a fost crescută. În acel moment, Choj „nu știa nimic despre biserică”, spune el.

Prima vizită a lui Choj la biserică nu a fost prea memorabilă. Păstorul s-a rugat pentru fată, dar nu s-a întâmplat nimic special. „Și-a deschis ochii pentru puțin timp”, spune Choj. „Nu am experimentat nimic extraordinar și cu siguranță nu intenționam să renunț la închinarea la strămoșilor mei.” Două zile mai târziu, și-a adus din nou fiica la biserică, ca frații să se roage pentru ea. De data aceasta, fata și-a recăpătat cunoștința. Vindecarea fiicei sale a fost punctul de cotitură pentru acest tată. „M-am gândit: Acesta trebuie să fie Dumnezeu. Am decis să-L urmez pe Hristos.”

Persecuția începe

Choj este foarte calm când își împărtășește mărturia. Este aproape ca și cum ar spune povestea altcuiva.

„Știam că va fi persecuție din partea satului meu”, spune Choj, privind în urmă. „Oricum, m-am hotărât să-L urmez pe Hristos.”

La patru zile de la decizia sa, Choj a înțeles că trebuie să spună familiei sale cum a fost vindecată fiica sa: „Le-am spus că Isus a vindecat-o după ce păstorul s-a rugat pentru ea.

„Frații mei au fost foarte fericiți pentru noi și au vrut să construiască un altar pentru a se închina strămoșilor noștri.” (În cultura tribului Hmong, se crede că la altar se întorc spiritele strămoșilor).

Dar Choj le-a refuzat oferta. Atunci familia sa și satul întreg s-au pornit împotriva lui. „Atunci a început prigoana”, spune el. „Au vrut să mă alunge din sat; chiar polițiștii și autoritățile locale mi-au spus să mă întorc la închinarea înaintea strămoșilor.” Dar acest nou credincios nu s-a lăsat înduplecat: „Le-am răspuns că L-am primit deja pe Isus Hristos și că nu mai există cale de întoarcere.”

Îl întreb dacă a avut vreodată vreo îndoială cu privire la a-L urma pe Domnul Isus, mai ales după renegarea și amenințările din partea familiei sale. Zâmbește, de parcă s-ar fi gândit mult la acea zi și la zilele grele care urmau să vină.

„Era ceva inexplicabil în inima mea care spunea: ‘Nu te întoarce, urmează-l doar pe Hristos'”, spune el. „Nu a fost curaj. Când am văzut cum a vindecat-o Dumnezeu pe fiica mea, am putut vedea că El este Vindecătorul. Nu mai există niciun motiv pentru care aduc jertfe unui dumnezeu diavol. Nu am nimic să-l întreb. Știu că Dumnezeu este bun.”

Ziua 6

Două zile mai târziu, în a șasea zi după ce Choj l-a primit pe Domnul Isus, viața lui și a familiei sale s-a schimbat pentru totdeauna. S-a uitat afară și a văzut o gloată care se apropia de casa lui. El descrie ce s-a întâmplat în continuare:

„M-au chemat afară. Apoi au început să ne dărâme casa. Ne-au luat vaca și capra din șopron. Apoi ne-au cerut să părăsim satul.

Au spus: ‘Dacă rămâi, fiecare persoană din acest sat îți va da câte un pumn și vei muri. ‘Atunci ne-au jefuit casa; toate bunurile de preț au fost scoase afară. Ne-au legat capra și vaca înăuntrul casei distruse.

I-au dat un ciocan fratelui meu cel mai mare, iar el a spart casa în bucăți, spunând: ‘Ei nu se mai închină strămoșilor noștri! El nu se închină mamei și tatălui nostru! El este împotriva familiei! ‘”

Cineva i-a împins lui Choj o hârtie să semneze că renunță la proprietate și că o predă satului. Dar el a refuzat. De fapt, în tot haosul și țipetele, Choj spune că a rămas calm, chiar pașnic.

„Nu mă puteam gândi decât la Isus”, spune el. „Știu că Dumnezeu îmi va da o casă nouă într-o zi.” Recunoscând pericolul în care se aflau, Choj și familia sa, împreună cu familia soției sale, au fugit din satul lor, ca să își scape viața.

„Sunt atât de recunoscător”

A trecut un an de când Choj și familia sa au fost nevoiți să părăsească satul. El, soția sa și fiica sa trăiesc cu socrii săi într-un mic spațiu de 4 pe 5 metri.

Dar prin eforturilor dvs, Choj și familia lui așteaptă cu nerăbdare să se mute într-o nouă casă. Prin dărnicia dvs, el a reușit să cumpere lemn și să plătească un muncitor pentru a construi o casă nouă pentru el și familia sa. El și familia sa au văzut „iubirea uimitoare a lui Dumnezeu”, spune el.

Datorită dvs, acest tată care nu-L cunoștea pe Dumnezeu cu un an în urmă, acum are speranță.

„Sunt atât de recunoscător pentru ajutorul din partea altor credincioși de aici, din Vietnam, dar și din partea fraților și surorile din străinătate, prin intermediul Open Doors”, spune Choj. „Am umblat prin noua casă și mă simt foarte fericit și recunoscător. Știu că este posibil, datorită ajutorului familiei mele în Hristos. Fără ajutorul fraților și surorilor mele, ar fi trebuit să trăim pe străzi.”

O dovadă vie

Povestea lui Choj este departe de a se termina. El contiuă să se roage pentru familia sa și pentru satul său. Își sună rudele uneori, dar răspund foarte rar. Când o fac, strigă la el. Îi este dor de ei, dar spune și că persecuția prin care a trecut l-a adus mai aproape de Dumnezeu. „Vreau să-L cunosc mai bine”, spune el.

Choj este analfabet și nu poate citi Biblia. El ascultă pur și simplu Cuvântul lui Dumnezeu prin păstorul său care citește dintr-o Biblie a în limba hmong. El nu are un verset biblic preferat, dar spune că își amintește că a văzut filmul Patimile lui Hristos.

„Am fost foarte mișcat de jertfa Domnului Isus”, spune el, punând în cuvinte simple esența Evangheliei: „Isus nu a avut păcat, dar datorită dragostei Sale pentru noi oamenii, a trebuit să moară.”

Choj și familia sa sunt dovada vie că Dumnezeu este la lucru, chiar și în munții îndepărtați și în junglele dense ale Vietnamului, chiar și printre oamenii din tribul hmong. El lucrează în fiecare zi prin Biserica Sa în aceste locuri și în inimile credincioșilor precum Choj.

„Nu știu cum să-mi exprim sentimentele”, spune Choj încet, „dar înseamnă mult faptul că sunteți acolo și vă pasă de mine. Vă mulțumesc și Dumnezeu să vă binecuvânteze.”

*Nume schimbat din motive de siguranță

Preluat de la www.opendoorsusa.org