Un nou Raport care Trebuie să ne Impulsioneze la Rugăciune pentru Creștinii din Coreea de Nord

Acasă / Asia / Un nou Raport care Trebuie să ne Impulsioneze la Rugăciune pentru Creștinii din Coreea de Nord

Astăzi, Coreea de Nord sărbătorește Ziua Fondării Partidului (care comemorează fondarea Comitetului Central de Organizare al Partidului Comunist din Coreea de Nord). Sărbătorile anuale includ parade militare mari și spectacole publice. Potrivit unor surse, cetățenii primesc rații de alimente și energie electrică în această zi. În același timp, în timp ce aceste festivități se desfășoară, se estimează că 50.000 de creștini zac în închisorile inumane din Coreea de Nord, pe care statul le folosește atât ca o tactică de control cât și ca o tactică de teroare.

Un raport recent relevă o nevoie urgentă de mobilizare la rugăciune stăruitorare pentru credincioșii închiși în Coreea de Nord – închisori despre care s-a raportat că se află la egalitate cu atrocități istorice cum au fost cele de la Auschwitz, din al doilea război mondial.

Se estimează că 200.000 de oameni sunt închiși într-o rețea de lagăre de concentrare din Coreea de Nord. Organizația Open Doors estimează că 50.000 dintre ei sunt prizonieri creștini; aproximativ 75 % nu supraviețuiesc. Odată ce credincioșii sunt descoperiți (creștinii sunt inacceptabili pentru regimul Kim, care solicită loialitate totală), familiile lor sunt trimise în lagăre de concentrare.

Dar suntem oameni ai lui Dumnezeu și putem face ceva în legătură cu această realitate. Ne putem ruga.

Mai jos, vă oferim câteva relatări despre viața din centrele de detenție din Coreea de Nord, inclusiv acest raport recent, pentru a arăta situația gravă în care se ală creștinii. Sunt informații dificile, dar care trebuie cunoscute. Povestiri ca acestea ne determină să ne rugăm și ne obligă să ne aducem „aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.” (Evrei 13:3).

Un „proces de tortură, bătaie și nesomn”

Refugiatul nord-coreean John Cho a reușit să scape din țara natală, dar a fost prins și repatriat din China înapoi în Coreea de Nord. Avea 15 ani când a fost încarcerat în Centrul Național de Informații din Coreea de Nord. El descrie experiența sa ca pe un „proces de tortură, bătaie și nesomn”:

Eram peste 50 de persoane într-o singură celulă. Spațiul era atât de mic încât trebuia să ne sprijinim de spatele altuia. Ni s-a oferit o cantitate mică de supă de tăiței la fiecare masă – nu era nevoie de lingură sau furculiță. Un gardian mi-a spus: „Poți intra în acest loc pe picioarele tale. Dar dacă rămâi în viață, la întoarcere, vei avea nevoie să te care altul în spate.”

În prima noapte, am observat că bărbatul care se sprijinea pe spatele meu tușea mult. Dimineața, a fost găsit mort. Tortura și lipsa de somn l-au determinat să aibă febră ridicată. Gardienii le-au ordonat la doi bărbați să-l tragă afară – parcă ar fi fost un animal mort. În acel moment, m-am gândit: „Am să mor în acest loc.”

Condamnat la viață în „iadul pe pământ”

Cho, care astăzi locuiește în Marea Britanie, spune că inima lui încă mai este alături de oamenii din Coreea de Nord. Satul în care s-a născut se află la aproximativ 120 de mile distanță de lagărul de concentrare din Yodok (Kwan-li-so Nr. 15). Regimul comunist îi arestează pe oameni în această tabără pe viață pentru „crime politice”, astfel încât creștinii pot fi închiși aici, deoarece creștinii sunt considerati prizonieri politici. Însă majoritatea familiilor acestor prizonieri nu au niciun indiciu de ce sau cum au ajuns în această închisoare – adesea denumită „iadul pe pământ”. Știm că creștinii sunt adesea trimiși într-un Kwan-li-so, fie în Yodok, fie într-unul ca acesta.

Recent, Cho a descoperit un raport tragic din închisoarea de la Yodok, care ne arată cât de întunecată și de gravă este situația – și ce nevoie mare de rugăciune au frații și surorile noastre din aceste închisori.

La începutul lunii august, o familie formată din patru persoane – un tată, o mamă și cei doi copii ai ai lor – s-au sinucis în grup în lagărului de concentrare din Yodok, deoarece se presupunea că nu aveau nicio speranță de a fi eliberați din cauza statutului lor politic.

Prizonierii din Yodok nu mai sunt considerați oameni, așa că paznicii nu fac nicio încercare de a încerca să țină familiile împreună în tabără. Dar în acest caz, unul dintre părinți a fost implicat într-un proiect științific; iar paznicii le-au „răsplătit”, permițând tuturor celor patru să petreacă noaptea împreună. Familia a folosit această oportunitate pentru a se sinucide împreună. Tatăl a ucis copiii, apoi soția și, în sfârșit, el însuși. Au stat acolo șase luni.

„Am fost puși în cuști mici”

Aceste condiții sunt foarte asemănătoare cu descrierile pe care lucrătorii Open Doors le-au auzit de la credincioșii din Coreea de Nord care au reușit să scape. Hannah (nume ficiv), o refugiată nord-coreeană, își amintește cum, atunci când a fost descoperită credința familiei sale, ea și familia ei au fost izolați de ceilalți prizonieri, forțați să locuiască în celule în care nu se puteau ridica, nici nu puteau dormi.

Am fost separați pe sexe. Fiica mea și cu mine am fost puse în aripa femeilor, iar soțul și fiul meu – care era doar adolescent – într-o celulă cu bărbați. La scurt timp după ce am intrat în lagăr, am văzut cum paznicii forțau un prizonier să ucidă un copil. Aproape în fiecare zi, toți am fost chemați la interogatoriu. Ne-au bătut atât de crunt. Când nu aveam interogatoriu, trebuia să stăm în genunchi în celulele noastre între orele 5 AM și 12 PM și să nu vorbim.

Toți patru eram închiși singuri în carceră – o cușcă mică. Nu am primit mâncare sau apă și nu am putut dormi.

„Fiecare persoană a primit o mână de porumb putred”

În mod similar, refugiata nord-coreeană Hea Woo (nume fictiv) își amintește foarte clar de timpul petrecut într-un lagăr din Coreea de Nord:

Nu exista nicio speranță. Toți deținuții păreau că sunt pe punctul de a leșina, în pragul morții. Și în plus, erau lihniți de foame. Fiecare persoană a primit câte o mână de porumb putred [și] nu era nimic altceva de mâncat. Am primit ceva apos – nu era nici măcar o supă. Când vacile treceau și defecau, oamenii căutau sâmburii de porumb [în excremente] și le ridicau pentru a le mânca.

Soldaților li s-a permis să lovească deținuții ori de câte ori aceștia arătau neascultare [și] să ne abuzeze fizic.

Știe lumea?

Pentru majoritatea oamenilor, povestirile din aceste închisori rămân necunoscute. Acesta este motivul pentru care Open Doors solicită această zi de rugăciune – atât pentru a conștientiza aceste atrocități, cât și pentru a mijloci înaintea Dumnezeului nostru suveran și omniscient.

Cum se va încheia această perioadă tragică a istoriei din Coreea de Nord?

Cho, care își împărtășește adesea viața sa din Coreea de Nord, spune că mulți oameni i-au pus această întrebare. El reflectă asupra plecării sale din Coreea de Nord în China și apoi în Regatul Unit:

„Pe tot parcursul am văzut că există puternice rădăcini creștine în Pyongyang [capitala Coreei de Nord] și cred că acest lucru indică că va fi un moment de trezire, cum ar fi trezirea de la Pyongyang din 1907. Dar planurile și pregătirea sunt în mâinile lui Dumnezeu.”

Cho ne amintește de istoria lui Moise din Exod și cum, prin puterea lui Dumnezeu, i-a scos pe evrei din întunericul sclaviei Egiptului. ‘Poporul nord-coreean trăiește în opresiune și întuneric”, spune Cho. „Dar într-o zi Dumnezeu îi va conduce la lumină și libertate.”

Într-adevăr, partenerii Open Doors ne spun că lucrează în prezent pentru pregătirea bisericii să împărtășească Evanghelia atunci când țara se va deschide la un moment dat. Ca Trup al lui Hristos, suntem chemați să venim alături de această biserică secretă atât în ​​rugăciune, cât și financiar – pentru întărirea lor în credința lor și pentru echiparea lor ca să împărtășească acea credință atât acum, cât și în viitor.

Prin Biserica Sa din întreaga lume, Dumnezeu lucrează în Coreea de Nord – chiar și într-un lagăr închis de concentrare. Hea Woo a împărtășit cum s-a trezit să se roage când toată lumea adormea. ‘Întotdeauna mă rugam pentru acele suflete muribunde care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu”, spune ea. „M-am rugat ca Dumnezeu să ne protejeze biserica subterană. Și, de asemenea, ca guvernul cel rău să se destrame și ca libertatea credinței să vină în Coreea de Nord. M-am rugat ca idolatria care persistă de-a lungul generațiilor să dispară și ca oamenii să se pocăiască. M-am rugat ca închisoarea să se desființeze. M-am rugat și pentru creștinii din întreaga lume, să se roage pentru noi cu sinceritate.”

A început chiar un grup secret de părtășie în închisoare, unde a condus mai multe femei la Hristos. Hea Woo, Hannah și John Cho sunt printre milioanele de creștini – atât din țară cât și din afara țării – care se roagă pentru trezire.

„Rugați-vă pentru cei care se pregătesc pentru ca schimbarea să se întâmple în această țară”, pledează Cho. „Când Dumnezeu aduce vântul, oamenii Săi din întreaga lume pot ajuta la construirea bărcii cu pânze, iar pânzele sunt în mâinile nord-coreenilor.”

„Rugați-vă ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu; lucrați ca și cum totul ar depinde de voi!”

Preluat de la www.opendoorsusa.org