Cum să răspândești lumina în vremuri de criză (Filipeni 2:12-18) – Devoțional, 1 aprilie 2020

Acasă / Articole / Cum să răspândești lumina în vremuri de criză (Filipeni 2:12-18) – Devoțional, 1 aprilie 2020

Cei care Îl urmează pe Isus sunt chemați să se raporteze la vremurile dificile într-un mod diferit față de cei din jurul lor. Pavel ne arată un domeniu în care putem arăta această deosebire – dar nu este ceea ce v-ați aștepta.

Filipeni 2:12-18 (NTR)

„De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în absența mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră, cu frică și cutremur, pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; și astfel voi aveți voință și puteți lucra după buna Lui plăcere. Faceți toate lucrurile fără să vă plângeți și fără să vă certați, ca să fiți fără pată și curați, copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații necinstite și pervertite. Străluciți între ei ca niște stele în univers, ținând sus Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar și că nu am trudit degeaba. Și chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și lucrarea credinței voastre, eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. În același fel, bucurați-vă și voi și împărtășiți-vă bucuria cu mine!”

Cuvintele “vremuri fără precedent” au fost folosite foarte mult în ultimele zile. S-au schimbat multe în jurul nostru și există multă incertitudine cu privire la viitor. Ieri am aflat că Suceava, orașul în care locuim, este cel mai afectat din România și a intrat în carantină totală. Adesea prin încercări de felul acesta Dumnezeu ne descoperă mai mult starea inimilor noastre. Și noi reacționăm în mod firesc. Mă întreb care a fost reacția ta. Îngrijorare? Indiferență? Speranță? Panică? Frustrare?

Unora dintre noi li s-a părut firesc în aceste vremuri pline de încărcătură emoțională să se plângă și să argumenteze. Care a fost motivul cârtirii tale?

Planurile anulate? Rafturile goale din supermarket? Contactul redus cu familia și prietenii? Ceilalți oameni care cârtesc mereu?

În pasajul de astăzi, Pavel îi cheamă pe urmașii lui Isus, Slujitorul și Salvatorul nostru, să își ducă “la bun sfârșit mântuirea, cu frică și cutremur” (versetul 12). Fiind mântuiți de Isus doar prin harul Său, urmașii lui Cristos sunt chemați să descopere cum să trăiască conform statutului de oameni salvați și de copii ai lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este ceva ce ar trebui realizat prin propriile noastre puteri. Nu, ci Dumnezeu lucrează în cei care sunt ai Lui, așa încât ei își doresc să trăiască având caracteristici vrednice de copii ai Lui (versetul 13).

Dar caracteristica la care Pavel face referire în primul rând ne-ar putea surprinde:

„Faceți toate lucrurile fără să vă plângeți și fără să vă certați, ca să fiți fără pată și curați, copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații necinstite și pervertite. Străluciți între ei ca niște stele în univers.” (14,15)

Pavel este clar. Pentru copiii lui Dumnezeu, curați și fără pată, nu este loc de cârtire și ceartă. Și Dumnezeu Însuși lucrează în copiii Săi, ca și în Pavel, să-i ajute să se bucure în loc să se plângă, oricât de dificile ar părea lucrurile cu care se confruntă. Pavel nu spune că trebuie să ne prefacem. Nici nu spune că nu ar trebui să ni se pară greu. Dumnezeul nostru dorește ca noi să ne vărsăm inimile înaintea Lui în rugăciune. Însă Biblia face distincție clară între cârtire și rugăciune sinceră.

A-L urma pe Isus nu înseamnă a avea mereu răspunsurile potrivite, ci a fi în stare să-I încredințăm Lui durerile și problemele noastre. A refuza să ne plângem și a înălța rugăciuni poate mai necioplite, dar sincere, este o atitudine a unei inimi încrezătoare în salvarea care ne-a fost dăruită și în Dumnezeul care lucrează în noi chiar și atunci când vremurile prin care trecem sunt întunecate.

Privind la Slujitorul smerit și Mântuitorul suveran, bucuria se va revărsa de la sine din inimile noastre, dând la o parte cârtirea și cearta care nu ne aduc defel nici plăcere și nici eliberare. Viețile noastre vor fi diferite față de ale celor din jur și vom răspândi lumina lui Cristos în lumea aceasta, așa cum stelele strălucesc pe cerul întunecat (versetele 15-16).

Este o imagine frumoasă, nu-i așa?

Dacă alegem să ne rugăm sincer și să ne bucurăm în vremurile grele prin Mântuitorul nostru, dând la o parte cârtirea și cearta, vom străluci cu putere.

Și iată un gând minunat: prin noi, alții vor putea privi la frumusețea salvării care lucrează în copiii lui Dumnezeu – și asemenea stelelor strălucind în întuneric, vom fi o imagine minunată și impresionantă!

Gândește-te

Cum se aplică în viața ta să-ți duci la bun sfârșit mântuirea? Este un anumit păcat pentru care trebuie să îți ceri iertare? Sau o anumită dorință sau faptă pentru care ai nevoie de harul Lui?

Te încântă faptul că biserica are oportunitatea să lumineze ca stelele în aceste vremuri întunecate? (Dacă ai observat la prietenii sau familia ta că luminează în jur refuzând să se plângă, de ce să nu le spui lucrul acesta?)

Aplicație

Ascultă cuvintele următorului cântec și lasă-te încurajat de mesajul dragostei nemăsurate a lui Dumnezeu!

 

Un pas mai departe

Citește următorul articol despre cum alți creștini care au trecut prin perioade asemănătoare situației noastre de acum au permis iubirii lui Dumnezeu să strălucească prin ei.

13 ani de coronavirus (249 – 262 AD) și răspunsul creștinilor de atunci