Duhul Sfânt mijlocește pentru noi (Romani 8:26-27) – Devoțional, 5 mai

Acasă / Articole / Duhul Sfânt mijlocește pentru noi (Romani 8:26-27) – Devoțional, 5 mai

Dacă îi permitem Duhului Sfânt, El ne va ajuta în slăbiciunile noastre mijlocind pentru noi conform voii lui Dumnezeu.

Romani 8:26-27 (NTR)

26 În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite; 27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Știți, rugăciunea este o provocare. Dacă n-ar fi dificilă, oamenii ar practica-o mai des. La întâlnirile de rugăciune ar fi prezenți la fel de mulți oameni ca și duminica dimineața, n-am avea atâtea cărți despre cum să ne rugăm, iar apostolul Pavel n-ar mai fi scris acest pasaj de astăzi… dacă rugăciunea ar fi fost ușoară.

Însă Dumnezeu este de partea noastră în acest proces. Duhul Sfânt este chiar lângă noi în rugăciunile noastre. Întâlnim din nou același cuvânt, “suspine” – este același cuvânt la care am meditat ieri în contextul suferinței. Creația suspină în așteptarea restaurării ei minunate, noi suspinăm așteptând revenirea Domnului nostru. Iar aici vedem că însuși Duhul Sfânt suspină. El tânjește după ceva mai bun pentru noi. Ne vede slăbiciunile și eșecurile. Ne vede inimile, dar vede și ceea ce ne îngreunează viețile. Știe că ne lipsește puterea de concentrare prelungită. Știe cât de greu ne e să evităm distracțiile. Ne vede starea minții și cât de anevoie ne controlăm gândurile rătăcitoare. Ne vede patimile necontrolate și știe cât de dificil este să ne stăpânim sentimentele. Ne știe trupurile și incapacitatea de a preveni schimbările emoționale. Ne vede capacitatea limitată de înțelegere și de a cunoaște viitorul. Este pe deplin conștient că nu avem nici cea mai mică idee despre ce e cu adevărat bine pentru noi și pentru creșterea noastră în orice situație.

Acestea sunt problemele cu care ne confruntăm, și sunt probleme care trezesc compasiunea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu ca să ne ajute să trecem peste ele. Aceste verset, ca și următorul, afirmă că Duhul chiar se roagă pentru noi. Cuvântul folosit este “mijlocește”. Înseamnă a discuta. A ruga stăruitor, a pleda, a insista. A se ocupa. Cuvântul implică și sensul că Duhul merge la Tatăl pentru a discuta despre noi. Nu-i de mirare că acest pasaj vine chiar pe urmele gândului precedent, nu atât despre suferință, cât despre speranță. Acesta e un adevăr minunat. Duhul se roagă pentru noi, și prin aceasta putem căpăta speranță.

Duhul nu doar că se roagă pentru noi, ci este cu noi chiar atunci când ne străduim să ne rugăm. Noi nu ne ducem singuri luptele în privința rugăciunii. Duhul Sfânt e cu noi acolo. Noi nu știm pentru ce trebuie să ne rugăm. Nu avem întotdeauna cuvintele potrivite. Nu putem vedea perspectiva lui Dumnezeu; nu cunoaștem întotdeauna voia lui Dumnezeu într-o situație. Pur și simplu nu știm să ne rugăm, sau pentru ce să ne rugăm. Tocmai de aceea avem nevoie de ajutorul cuiva la aceasta. Acesta este unul din motivele pentru care Duhul Sfânt a venit la noi. Să ne învețe. Să traducă răvășeala noastră interioară. Duhul duce acele cereri la Tatăl, și pentru că Dumnezeu ne cunoaște inimile, poate să producă voia Lui în situația noastră.

Știți, rugăciunea este o provocare. Dacă n-ar fi dificilă, oamenii ar practica-o mai des. La întâlnirile de rugăciune ar fi prezenți la fel de mulți oameni ca și duminica dimineața, n-am avea atâtea cărți despre cum să ne rugăm, iar apostolul Pavel n-ar mai fi scris acest pasaj de astăzi… dacă rugăciunea ar fi fost ușoară.

Însă Dumnezeu este de partea noastră în acest proces. Duhul Sfânt este chiar lângă noi în rugăciunile noastre. Întâlnim din nou același cuvânt, “suspine” – este același cuvânt la care am meditat ieri în contextul suferinței. Creația suspină în așteptarea restaurării ei minunate, noi suspinăm așteptând revenirea Domnului nostru. Iar aici vedem că însuși Duhul Sfânt suspină. El tânjește după ceva mai bun pentru noi. Ne vede slăbiciunile și eșecurile. Ne vede inimile, dar vede și ceea ce ne îngreunează viețile. Știe că ne lipsește puterea de concentrare prelungită. Știe cât de greu ne e să evităm distracțiile. Ne vede starea minții și cât de anevoie ne controlăm gândurile rătăcitoare. Ne vede patimile necontrolate și știe cât de dificil este să ne stăpânim sentimentele. Ne știe trupurile și incapacitatea de a preveni schimbările emoționale. Ne vede capacitatea limitată de înțelegere și de a cunoaște viitorul. Este pe deplin conștient că nu avem nici cea mai mică idee despre ce e cu adevărat bine pentru noi și pentru creșterea noastră în orice situație.

Acestea sunt problemele cu care ne confruntăm, și sunt probleme care trezesc compasiunea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu ca să ne ajute să trecem peste ele. Aceste verset, ca și următorul, afirmă că Duhul chiar se roagă pentru noi. Cuvântul folosit este “mijlocește”. Înseamnă a discuta. A ruga stăruitor, a pleda, a insista. A se ocupa. Cuvântul implică și sensul că Duhul merge la Tatăl pentru a discuta despre noi. Nu-i de mirare că acest pasaj vine chiar pe urmele gândului precedent, nu atât despre suferință, cât despre speranță. Acesta e un adevăr minunat. Duhul se roagă pentru noi, și prin aceasta putem căpăta speranță.

Duhul nu doar că se roagă pentru noi, ci este cu noi chiar atunci când ne străduim să ne rugăm. Noi nu ne ducem singuri luptele în privința rugăciunii. Duhul Sfânt e cu noi acolo. Noi nu știm pentru ce trebuie să ne rugăm. Nu avem întotdeauna cuvintele potrivite. Nu putem vedea perspectiva lui Dumnezeu; nu cunoaștem întotdeauna voia lui Dumnezeu într-o situație. Pur și simplu nu știm să ne rugăm, sau pentru ce să ne rugăm. Tocmai de aceea avem nevoie de ajutorul cuiva la aceasta. Acesta este unul din motivele pentru care Duhul Sfânt a venit la noi. Să ne învețe. Să traducă răvășeala noastră interioară. Duhul duce acele cereri la Tatăl, și pentru că Dumnezeu ne cunoaște inimile, poate să producă voia Lui în situația noastră.

Pasajul de astăzi aduce câteva observații eliberatoare despre rugăciune. Presupun că putem rezuma textul în câteva idei:

1. Duhul Sfânt ne ajută să învățăm cum să ne rugăm și pentru ce să ne rugăm. (v26)
2. Duhul Sfânt mijlocește pentru noi. (v26)
3. Dumnezeu ne aude inimile mai mult decât cuvintele spuse în rugăciune. (v27)

Gândește-te

  • Simți că Dumnezeu e de partea ta, vrând să te rogi, dorind să comunici cu El, cunoscându-ți slăbiciunile și așteptând să le împărtășești cu El?
  • Reflectă viața ta de rugăciune adevărul că Duhul Sfânt ia parte activ la rugăciune împreună cu tine și prin tine? Când te lupți să te rogi, te-ai gândit să-i spui aceasta Domnului în rugăciune?

Aplicație

Ascultă următoarea piesă într-un duh de rugăciune, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru lucrarea minunată de mijlocire a Duhului Sfânt pentru copiii Săi!