Jurnal din izolare (Filipeni 1:18b-26) – Devoțional, 27 martie 2020

Acasă / Articole / Jurnal din izolare (Filipeni 1:18b-26) – Devoțional, 27 martie 2020

În această secțiune a scrisorii sale către Filipeni, Pavel ne provoacă să observăm dacă împrejurările dificile ne vor orienta înspre noi înșine sau înspre ceilalți, în dragoste.

„…Mă voi bucura. Căci știu că lucrul acesta va duce la eliberarea mea, prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Cristos. Dorința mea puternică și speranța mea sunt să nu fiu făcut de rușine cu nimic, ci să am, acum și întotdeauna, destul curaj, astfel încât să-L slăvesc pe Cristos în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, aceasta înseamnă o lucrare roditoare pentru mine și nu știu ce să aleg. Sunt strâns din două pârți: doresc mult să părăsesc această viață și să fiu împreună cu Cristos, pentru că este mult mai bine, însă pentru voi este mai bine să rămân în trup. Fiind convins de aceasta, știu că voi rămâne cu voi toți, pentru înaintarea și bucuria voastră în credință, pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveți motive să vă lăudați cu mine în Cristos Isus.”

În timp ce distanțarea socială continuă să tulbure mersul lucrurilor – iar noutatea devine obișnuință – suntem tentați să ne întoarcem înspre noi înșine. În pasajul de azi, Pavel ne îndreaptă atenția spre nădejdea sigură pe care o avem în Isus – și ne arată cum această nădejde ne ajută să ne dedicăm unii altora.

Scriind din închisoare, Pavel începe fragmentul exprimându-și speranța de a fi eliberat, îndemnându-i pe Filipeni să se roage cu acest scop (v.18-19). Totuși asta nu înseamnă că Pavel își pune încrederea într-o evadare din închisoare. Pentru că următorul lucru pe care îl spune arată că nădejdea sa e mai mare chiar și decât scenariul cel mai rău posibil: „însă pentru voi este mai bine să rămân în trup” (24). Pavel are speranță, chiar dacă este condamnat la moarte.

În această perioadă, se pare că în fiecare zi ni se cere să renunțăm la lucruri care ne plac sau pe care le așteptam cu nerăbdare. Dar logica lui Pavel arată că cei care îl urmează pe Isus au ceva ce nici distanțarea socială, nici izolarea și nici chiar boala sau moartea nu pot să îl ia. Îl avem pe Hristos și orice întorsătură ar lua lumea sau viața noastră, totul duce spre finalitatea proslăvirii lui Isus (v.20). Aceasta este perspectiva asupra viitorului – lauda supremă a Domnului Isus – care determină dedicarea lui Pavel față de ceilalți.

În versetele 22-26, Pavel discută ipotetic dacă, în situația sa, ar alege mai degrabă să trăiască sau să moară. Pavel alege viața. Dar nu din motivul la care ne-am aștepta. Pavel nu se teme de moarte – de fapt, insistă el, pentru credincios e mult mai bine să fie cu Hristos. Dacă ar fi egoist, Pavel ar alege moartea. Dar, urmând exemplul lui Isus și având siguranța că Isus îl ține bine strâns, Pavel își prioritizează lucrurile care au cel mai mult sens în lumina finalului poveștii. El dorește ca alții să crească în cunoașterea și adorarea Domnului Isus.

El pune acest țel înaintea propriului confort. Îi pune pe alții pe primul loc. În contextul separării fizice de Filipeni, Pavel pune pe primul loc revizitarea lor, slujirea lor cu vestea bună a lui Isus, astfel ca ei să crească în „înaintare și bucurie” (v. 25). Între timp, el îi contactează pentru a-i încuraja (în cazul lui, nu prin Facebook sau Zoom, ci printr-o scrisoare).

Și când știm finalul poveștii – că domnia lui Isus e supremă, chiar și asupra morții – și știind cât de strâns ne ține în mâna Sa, și noi suntem eliberați să slujim pe alții cu dragoste, luptându-ne pentru bucuria și creșterea lor în Domnul Isus.

Gândește-te sau discută

  • La ce ți-a fost cel mai greu să renunți în ultima săptămână? Dacă acest pasaj ți-a atins inima cu adevărat, cum ți s-ar putea schimba sentimentele?
  • Cum poate nădejdea sigură de a fi cu Isus schimba felul în care vezi următoarele săptămâni și luni?
  • Suntem chemați să ne dedicăm unii altora pentru înaintare și bucurie în credință. Cum intenționezi să îți arăți această dedicare când restricțiile se vor ridica? Cum o poți arăta acum?

Aplicație

Să ne fixăm privirea pe nădejdea promisă care a fost câștigată pentru noi prin Hristos. Ascultă acest cântec, odihnindu-te în cunoștința că această speranță este a ta și a fost cumpărată de moartea lui Isus pe cruce.

Prin har, întreabă-L pe Dumnezeu cum poți chema și pe alții să Îl laude. Dacă vrei, poți folosi această rugăciune (bazată pe cea găsită aici):

Preaputernic Tată din cer,

Ne mărturisim lipsa de perspectivă înaintea Ta. Petrecem prea mult timp preocupându-ne de lucrurile din jurul nostru, uitând ceea ce se află dincolo de orizontul nostru limitat.

Uităm că ești întotdeauna bun, că știi și poți face toate lucrurile. Ne păcălim singuri crezând că perspectiva noastră lăuntrică și limitată este de mare importanță. Cârtim referitor la situația noastră, refuzând să vedem că Tu lucrezi prin toate lucrurile spre bine.

Iartă-ne că am trăit pentru noi înșine și nu pentru Hristos.

Ajută-ne să trăim pentru a-L sluji pe Hristos, pentru scopul Lui și pentru oamenii Lui. Ajută-ne să fim mai dezlegați de această viață și mai preocupați de a-Ți aduce slavă, atât acum cât și în viitor.

Amin

Un pas mai departe

  • Ascultă predica lui Alistair Begg din Filipeni 1:18-26, care ne ajută să discernem între dorințe și nevoi.
  • În Filipeni 1, vedem cum Dumnezeu vrea ca noi să punem pe alții pe primul loc. Totuși mulți dintre prietenii noștri (ca și mulți dintre noi) se simt vinovați de modul egoist în care au răspuns acestei pandemii. Sinceritatea cu privire la vina și rușinea noastră – și cum Isus ne găsește în acestea – ar putea fi un început foarte bun de conversație despre Isus cu cei necredincioși din familie sau dintre prietenii noștri.