SI: Fam.Acatrinei, mai 2014

Acasă / Scrisori informative / SI: Fam.Acatrinei, mai 2014

Mulţumim tuturor din toată inima pentru rugăciuni. Îmi pare rău că nu vă pot răspunde celor ce ne-aţi scris, însă deocamdată acest lucru este aproape imposibil. Sper ca mai târziu să reuşim să facem acest lucru.

Starea Amaliei nu s-a îmbunătăţit şi a plecat de urgenţă la Lima. Mulţumim lui Dumnezeu că în ciuda a tot ceea ce pare împotriva noastră, El ne poartă de grijă, ba mai face şi minuni. Amalia a mers vineri dimineaţă la agenţia de bilete din Atalaya să cumpere biletul spre Pucallpa (nu e zbor direct spre Lima, ci doar spre Pucallpa, deoarece pleacă avioane mici de 8 şi 12 pasageri) şi i-au spus că va plăti în aeroport. Ajunsă în aeroport, a găsit un zbor al armatei care pleca spre Pucallpa şi chiar dacă a trebuit să aştepte 3 ore în aeroport (avionul nu putea zbura deoarece era vreme rea şi trebuia să aterizeze în Sepahua, o comunitate nativă unde nu există pistă asfaltată), a meritat deoarece a plătit aproape de 3 ori mai puţin.

A ajuns în Pucallpa şi a plecat direct la spital ca să îi pună o altă perfuzie (şi-a luat perfuziile cu ea şi a călătorit cu branulă la mână), deoarece tratamentul trebuia respectat. Reîntoarsă în aeroport la Pucallpa, avionul cu care trebuia să plece spre Lima a avut defecţiuni şi a mai întârziat încă 3 ore. Însă şi aici s-a văzut bunătatea lui Dumnezeu deoarece s-a putut întâlni cu Marc şi Adina şi s-a putut odihni în maşina lor. A primit şi însoţitor de zbor, au transportat-o în scaun cu rotile, iar în Lima nu a mai trecut prin vamă, ci a ieşit direct cu piloţii.

Tonia a aşteptat-o la aeroport la 23:30, au luat un taxi şi a plecat direct la spital. Au fost ceva probleme la sistemul lor electronic care nu funcţiona şi nu au putut verifica dacă era la zi cu plata asigurării (nu au vrut să o creadă pe cuvânt) şi abia la 5 dimineaţa i-au făcut internarea. Mulţumim lui Dumnezeu că s-a rezolvat până la urmă şi că ne-a inspirat să ne păstrăm asigurarea, chiar dacă în Atalaya nu ne foloseşte. Aşa a fost posibil să o interneze, pentru că altfel costurile sunt de speriat. Pentru 2 nopţi i-au cerut 1000 de dolari. Însă s-au clarificat toate lucrurile şi acum Amalia e pe mâini bune. I-au făcut ecografie şi mâine îi fac o tomografie. Infecţia persistă, rinichii sunt măriţi, are pietre, etc.

Eu şi copiii suntem bine. Debora a terminat penicilina, otita s-a vindecat, însă mai are o zi de antibiotic şi ea şi Mathias pentru roşu în gât. Mă bucur că sunt mai bine şi chiar dacă ne e greu, învăţăm să ne bucurăm de toate, gătim împreună şi, evident, trebuie să şi mâncăm ce gătim, chiar dacă mâncarea lui tati nu e la fel ca cea pe care o făcea mama. Însă ne descurcăm.

M-a sunat cineva din afară şi a întrebat cum îmi este şi dacă mai rezist. Răspunsul meu a fost că Dumnezeu ne dă har în fiecare zi şi aşa mergem înainte. Chiar dacă toate acestea ne-au luat pe nepregătite şi sunt neînţelese pentru noi, mulţumim Domnului pentru că El are har pentru noi şi ne îmbracă cu putere.

Am ajuns în punctul în care am acceptat această situaţie cu bucurie, ştiind că El nu greşeşte.

Continuaţi să vă rugaţi pentru noi ca El să ne găsească vrednici de El şi să-şi poată duce planul la îndeplinire cu noi. Nu ne considerăm victime, ci din contra, ne simţim extrem de binecuvântaţi să trecem pe aici, deoarece planurile Lui sunt perfecte, sunt pentru binele nostru şi vor lucra pentru Gloria Lui. Nu ne plângeţi de milă deoarece noi am cerut să ne zdrobească, pentru ca această zdrobire şi perioadă de cuptor să aducă Glorie Numelui Lui. Şi El ne zdrobeşte, însă nu ne plângem pentru că nu ne lasă singuri. Leonard Ravenhill spunea că majoritatea credincioşilor se roagă să fie binecuvântaţi, dar prea puţini se roagă să fie zdrobiţi. Noi, cu mult timp în urmă, I-am cerut lui Dumnezeu să ne zdrobească, să nu mai rămână nimic din noi pentru ca lucrarea Lui cu noi aici să aibă succes, să aibă roade.

Mulţumim că prin voi El îşi arată dragostea faţă de noi şi îşi împlineşte promisiunile de a ne da aici: mamă, tată, fraţi, surori… toate împreună cu necazuri. Le luăm cu bucurie pe toate din mâna Lui pentru că El e suveran, Îi aparţinem şi are dreptul să facă ce vrea cu noi.

Au venit mai mulţi fraţi şi surori de la adunarea din Lima de unde mergem să o viziteze pe Amalia, aşa ca şi din România şi din Peru suntem încurajaţi continuu şi susţinuţi. Slăvit să fie Numele Lui.
Vă preţuim în Domnul Isus!

Cu recunoştinţă,

Liviu

Lăsaţi un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi publicată.