Un copil binecuvantat; Scopul încercărilor – Scrisori de Rugăciune

Acasă / Asia / Un copil binecuvantat; Scopul încercărilor – Scrisori de Rugăciune

Un copil binecuvântat (Luca 1:14-17) – 27.12.2019

Dupa ce am fost împăcați cu Dumnezeu prin Domnul Isus, trebuie cu siguranță să devenim copii binecuvantați cum era Ioan Botezatorul. El trebuia să devină o pricină de bucurie pentru familia lui și pentru alții (v.14). Nu este destul că atât timp am fost o pricină de întristare pentru alții?

Cunoscându-L pe Cel Preaînalt prin Domnul Isus, și noi a trebui să creștem spre statura Domnului Isus înaintea lui Dumnezeu (v.15a) Adăpându-ne din izvorul Duhului Sfant ce curge prin Domnul Isus, ar trebui să fim îmbătați de dragostea lui Dumnezeu destul de mult ca să fugim de bețiile acestei lumi (v.15b).

Și pentru că Dumnezeu s-a folosit de cineva cu siguranță ca să ne aducă la El, și noi ar trebui să preluăm ștafeta mântuitoare tot din mâna Domnului Isus pentru a-i aduce și pe alții la mântuire (v.17a). Această mântuire ar trebui să înceapă din familiile noastre și de la relațiile noastre cele mai apropiate. Mintea noastră ar trebui atât de mult să se schimbe încât să devenim instrumente ale păcii și neprihănirii (v.17b).

Vă invit din nou să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru următoarele lucruri:

1. Sâmbătă și duminică ne-am putut întâlni din nou cu lucrătorii din alte localități pentru a avea părtășie și pentru a pregăti evanghelizările săptămânii.

2. Duminică ne-am putut împărți din nou în grupe pentru a vesti Evanghelia. Grupa mea a mers întâi în jurul stației de tren și apoi în Sukanta Nagar.

3. Luni am putut organiza o evanghelizare în Haldibari. Chiar dacă nu i-am putut aduce pe copii cu mașinile, totuși am avut o sală plină de copii și adulți.

4. Marți am avut evanghelizare în Mekliganj. Ne-am bucurat să ne întâlnim cu câțiva dintre credincioșii din Mekliganj care au adus la adunare prietenii lor necredincioși (De fapt în Mekliganj nu avem sală de adunare. Așa că pentru program noi am construit una temporară din bambu și pânze. La fel o să fie și pentru Talma. Tot așa și în Haldibari, nu avem sală. Așa că pentru programul de evanghelizare am închiriat una).

5. Miercuri a fost evanghelizare în adunarea din Jalpaiguri. Ne-am bucurat să vedem sala de adunare neîncăpătoare. De fapt, a trebuit sa organizăm programul în serii, pentru că nu încăpeau.

6. Joi trebuia să fie evanghelizarea din Talma. Dar s-a amânat pentru 31 decembrie după-amiază. Așa că ne-am reorganizat: jumatate din noi s-au alăturat programului din satul lui Barun și jumătate am plecat pentru evanghelizare lângă Dhupguri. După programul din Dhupguri am avut părtășie cu credincioșii din Jajanghi.

7. Copii au primit rezultatele lor școlare. Au trecut cu toții, cu excepția unuia.

8. Unul dintre propietarii caselor care le închiriem în Jalpaiguri a semnat împreună cu noi un contract de inchiriere pentru încă 11 luni.

9. Am putut plăti chiria casei pe care o închiriaza familia lui Pranish în Haldibari.

10. Ashish a venit acasă și altii dintre copii noștri s-au dus la rudele lor.

11. Am putut discuta cu un funcționar de la departamentul funciar cu privire la obținerea documentelor pentru pământul adunării.

Vă invit de asemenea să vă rugați și pentru următoarele:

1. Pentru părtășia dintre bisericile din Jalpaiguri organizată de primăria Jalpaiguri astăzi.

2. Să facem progress în ce privește documentele terenului adunării.

3. Evanghelizarile din jurul Jalpaiguri (duminică), Helapakri (luni), și Talma (marți).

4. Vizita pe care vrem să o facem la Gurubathan pe 1 ianuarie pentru ieșire la iarbă verde și discuții cu rudele Sarojei în eventualitatea mutării la Gurubathan.

5. Venirea soțului lui Peali și refacerea familiei lor. Raju a lăsat-o pe Peali pentru un an de zile la noi pentru că nu se întelegeau.

6. Roel, persoana care se oferise să ne cumpere casa, nu și-a împlinit încă promisiunea.

7. Rugați-vă ca Dumnezeu să îl transforme pe Ashish care continuă să o supere pe Saroja.

Tata, dă-mi mai mult din binecuvantarea Ta în Domnul Isus ca să pot fi o binecuvantare pentru alții!

Scopul încercărilor (Iacov 1:2-5) – 3.01.2020

Încercările în lumea de păcat oricum vor veni. Domnul Isus ne-a avertizat ca în lumea aceasta noi vom avea necazuri. Dar Dumnezeu ne-a dat prin Cuvântul Lui resusele necesare ca să biruim încercările. El vrea ca noi să schimbăm valea plângerilor noastre într-un loc plin de izvoare.

Intunericul nu poate fi negat cu politica struțului. Dar lumina poate fi răspândita în mijlocul întunericului și ea va birui.

Nu este încercare fără ducere. Dar numai la cei la care se găsește Duhul Sfant, se găsește floarea deșertului, floarea de colț, bucuria dragostei, credinței, și nădejdii (v.2). Aceasta este o bucuria curată, neîntinată de nimic ceea ce este lumesc. În toate încercările, ținta loviturilor celui rău este credința noastră. Credința vie, ascultatoare este ceea ce el urăște cel mai mult. Prin credința și ascultarea de Domnul Isus scăpăm din mâna celui rău.

De aceea, în mijlocul încercărilor trebuie să ne întărim și mai mult credința prin Cuvânt, ascultare, și rugăciune.

Noi trebui să păstrăm în mijlocul încercărilor o credință adevarată și vie. O astfel de credință produce pentru Dumnezeu roada Duhului Sfânt. Ca și un copac lovit din care cad fructele, tot așa și credința noastră ar trebui să fie și mai roditoare în mijlocul încercărilor. Un rod foarte important în mijlocul încercărilor este răbdarea sau perseverența (v.3). În încercări, noi trebuie să fim atenți să nu ne lăsăm bătuți. Noi trebuie să continuăm pe calea credinței până la plecarea din lumea aceasta. Fără aceasta nu putem fi mântuiți. Încercarea cu siguranță va trece, dar credința trebuie să rămână.

În mijlocul încercărilor noi nu trebuie să pierdem din vedere scopul lui Dumnezeu cu noi. El vrea să ne facă aur curat. El vrea chipul Domnului Isus în întregime în noi (v.4) . Pentru a se realiza acest lucru, este nevoie de timp și de încercări. Încercările ne dezvăluie adevarata noastră natură.

Răspunsul nostru ar trebui să fie mai multă pocăință și rugăciune.

Incercările sunt și încercările genunchilor. Ne vom apleca noi înaintea lui Dumnezeu? Vom recunoaște noi suveranitatea Lui? Vom alege noi soluțiile întelepciunii Lui sau ne vom limita la ceea ce ne inchipuim noi? (V.5)

Vrem să Îi multumim lui Dumnezeu pentru următoarele lucruri:

1. Dumnezeu ne-a izbăvit din cleștele celui rău vinerea trecută. La un eveniment organizat pentru bisericile din Jalpaiguri de primăria orașului, unul dintre copiii noștri s-a pierdut la începutul marșului prin oraș. O organizație non-guvernamentală I-a găsit. Copilul care se numește Deep memorizase numărul meu de telefon. Ei m-au chemat ca să aduc documentele copilului. Dar când am sosit cu documentele, ei deja chemaseră poliția, televiziunea și ziarul. Așa că noi am ajuns la poliție și în știrile locale. La poliție lucrurile păreau că se înrăutățesc cu trecerea timpului. Începeau să facă cercetări în baza noastră legală nu prea potrivită de a ne îngriji de copii și cereau mai multe documente. Începuserăm să ne agitam ca peștele prins în mreajă. Începuserăm să sunăm la cunoscuții care ne-ar fi putut ajuta. O singură persoană ne-a vizitat la poliție, era fostul șef de la școala unde lucrase Saroja. Prin discuția cu el, Dumnezeu ne-a dat ideea să îi sunăm pe organizatorii evenimentului la care participasem. Imediat ei au trimis trei persoane (dintre care doi pastori de la alte doua biserici din Jalpaiguri) care au semnat o declarație. Pe această bază am putut scoate copilul din mâna poliției. După 4 ore de tensiune, ne-am putut alătura la sfârșitul programului organizat de municipalitate.

2. Chiar dacă au fost date acele informații negative prin media și poliția ne promisese că ne vor vizita, încă nu a venit nimeni să ne deranjeze acasă.

3. Sambătă am avut întâlnirea cu lucratorii din provincie.

4. Duminică am putut vizita Gurubathan împreună cu soția și cu o parte a copiilor pentru a discuta posibilitatea de a ne muta la casa socrilor mei. Dânșii mi-au oferit o bucată de pământ pentru a construi și până la terminare să locuim în casa veche a socrilor și cea noua a lui Udeep.

5. Luni 30 decembrie am avut un program de evanghelizare în Helapakri, la casa lui Joghesh.

6. Luni de asemenea Pranish a organizat o evanghelizare la Tala company, Haldibari.

7. Marti 31 decembrie am avut un program de evanghelizare în Talma. Seara am avut părtășia de noul an la casa noastră din Jalpaiguri.

8. Miercuri pe 1 ianuarie am păstrat o zi de rugăciune cu privire la planul nostru de a ne muta la Gurubathan. Rămânând să păstrăm numai o casa în Jalpaiguri. Dumnezeu ne-a răspuns prin încurajarea a trei persoane din România de a ne muta la Gurubathan.

9. Joi, în timp ce copiii erau ocupați cu gimnastica, am mers să distribui tractate la spitalele din Jalpaiguri.

Rugați-vă și pentru următoarele lucruri:

1. Noi ne-am hotărât să ne mutăm luni, 6 ianuarie, din Jalpaiguri la Gurubathan. Eu ar urma să fac naveta împreună cu unii dintre copii care studiază la liceele din Jalpaiguri între Gurubathan și Jalpaiguri pentru a ne ocupa de adunarea din Jalpaiguri și de studiile copiilor.

2. Ca noi să ne putem acomoda cu bine în Gurubathan.

3. Ca să putem continua să ne ocupăm de lucrarea între bengalezi.

Tată Ceresc, în mijlocul încercărilor noastre, ne plecăm înaintea Ta ca să Îți cerem îndurarea, ca să putem continua pe calea Ta, fiind roditori pentru slava Numelui Tău!

Daniel